EDITORIAL - Legea ca pe... dună

Câtă vrere de dezordine constat că poate exista în jurul nostru! Şi totul sub umbrela sutelor de legi şi alte acte normative fluturate în vânt de decidenţi ca fiind de natură a ne... reglementa rosturile pe acest pământ. Din păcate, după douăzeci şi ceva de ani încă mai visăm la civilizaţie, ordine şi trai decent într-o democraţie pe care ne-am dorit-o autentică. Ce păcat de ţară şi de oamenii ei! O ţară parcă în derivă, ce nu-şi găseşte direcţia către liman.

Mă surprinde când aud, chiar şi prin culisele unor importante instituţii, că ,,lucrurile nu merg“. Şi nu merg. Este o realitate pe care o simţim, o vedem fără nici măcar să ne-o mai arate cineva. Multor parlamentari veniţi în forurile legislative cu speranţa că pot face mai mult de-aici pentru semenii lor le este ruşine acum cu statutul lor. Altora nici nu le pasă de alegători, ci doar de interesele lor pe care obligatoriu trebuie să şi le atingă până la sfârşitul mandatului, chiar sfidând legile, autorităţile, până la urmă pe noi toţi. Legea pentru ei este precum o barieră pe o dună pe nisip, gata să cadă fără să-i pese cuiva. Vând, cumpără şi din ce câştigă mai dau şi altora pentru a-şi asigura imunitatea. Urmându-le exemplul, cei din subordine amplifică chiar fenomenul pentru că până la vârful piramidei sunt multe buzunare de umplut. Şi uite aşa ne-am căpătat faima de ţară în care corupţia a atins cote alarmante.

Dar ce spun nu mai e o noutate. Nici pentru... unele autorităţi care au început curăţenia măcar din intenţia de a afişa ,,preocupare“ faţă de fenomenul despre care vorbim. Nu cred că asta este totuşi soluţia sau cel puţin nu este singura de natură a aşeza lucrurile pe un făgaş normal. Poate că trebuie descoperite cauzele sau, de ce nu, luate lucrurile de la cap, eliminând mai întâi răul din rădăcini. Pentru început, o legislaţie clară, simplă, bine ancorată în realitate, dată în seama unor oameni competenţi, ,,curaţi“, la rândul lor ancoraţi în realitate, care s-o pună cu fermitate şi curaj în aplicare. Apoi închise orice portiţe prin care s-ar putea produce evaziune fiscală.

Concomitent, o grijă mai mare pentru educaţie, sănătate, pentru siguranţa locurilor de muncă ce pot conduce la o mai mare eficienţă a individului în societate. În fine, stabilirea priorităţilor în economie, elaborarea unor strategii pe domenii şi pe termen lung, promovate prin legi organice pentru a le asigura continuitatea.  Ei, dacă toate acestea s-ar face într-o ordine cronologică, firească, cu siguranţă n-am mai vorbi de corupţie şi delincvenţă, de oameni bogaţi şi săraci ,,lipiţi pământului“, de ,,economie subterană“ de peste 60%, de datorii de zeci de miliarde de euro, de o industrie şi, mai ales, o agricultură care ,,gâfâie“ luptând să existe şi de multe altele care, cu siguranţă, nu ne fac cinste.

Ion Banu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 6, 16-31 MARTIE 2011

copyright lumeasatului.ro