Cel mai mare jaf din istoria silviculturii

Nu toţi ierarhii bisericii ortodoxe au credinţa şi sufletul curat

O fundaţie condusă de IPS Pimen, cu sediul în Suceava, vrea să pună mâna pe aproape 167.000 ha de pădure, la care se adaugă alte 16.244 ha deja dobândite de Biserica Ortodoxă, ceea ce reprezintă aproximativ 42% din suprafaţa forestieră a judeţului.

Este vorba de un grup format din 22 de persoane fizice, care au revendicat şi obţinut această suprafaţă în instanţă.

Grupul are în spate susţinerea şi încurajarea unui important personaj politic care „flutură“ de pe acum eşarfa izbândei. Ca şi cum nu ar fi fost îndeajuns, aceeaşi fundaţie mai vrea şi 160 de clădiri care se află pe acele terenuri, majoritatea sedii de cantoane sau ocoale silvice.

Mai trebuie spus că foarte multe tarlale din cele revendicate erau iniţial păşuni comunale, pe care acum le vor şi primăriile. În plus, tot instanţa a pus deja în posesie mai mulţi proprietari de păduri, cu suprafeţe aflate în perimetrul notificat de fundaţie.

Drept public sau privat?

În spatele Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor se ascunde cel mai mare jaf din istoria silviculturii româneşti, prin implicarea directă a ÎPS Pimen (Vasile Zainea fiind numele lui real).

Decizia de împroprietărire cu 166.813 ha de pădure a fost luată de Curtea de Apel Timişoara, în favoarea Fundaţiei umanitare Fondul Bisericesc Ortodox Român din/al Bucovinei (FBORB), fundaţie de drept privat. Decizia este definitivă, dar nu irevocabilă, fiind deja atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mai ales că există o serie de documente care nu au fost luate în considerare de instanţele anterioare. Pericolul vine dinspre omul negru la suflet care se află în spatele celor care susţin că sunt apărătorii dreptăţii şi credinţei ortodoxe.

Menţionăm că revendicarea acestui patrimoniu imobiliar, din proprietatea statului, s-a făcut în numele unei alte fundaţii, dar de drept public, care a funcţionat sub diferite denumiri asemănătoare precum cea de astăzi, în perioada 1873-1949. Aceasta a fost înfiinţată de statul austriac, condusă de funcţionari publici. Ea a administrat numai proprietăţi ale statului austriac, apoi ale celui român.

Spre deosebire, FBORB este de drept privat şi vrea să înhaţe terenul uriaş ca pe o proprietate particulară!

Povestea aceasta incredibilă am aflat-o în cadrul unei conferinţe de presă desfăşurate recent la Direcţia Silvică (DS) Suceava, care face parte din Regia Naţională a Pădurilor (RNP) – Romsilva.

Istoria Fondului Bisericesc, pe scurt

„Suprafeţele de pădure revendicate astăzi de Fondul Bisericesc Ortodox Român din/al Bucovinei nu au aparţinut niciodată vechii fundaţii, ci numai statului. Întâi celui austriac, apoi celui român“ – a declarat George Celsie, inginer la DS Suceava.

Până la apariţia României (Marea Unire din 1918), Fondul şi-a schimbat denumirea de câteva ori, dar a rămas cu acelaşi regim de drept public. Aşadar, la 8 decembrie 1918, statul român a preluat proprietăţile austriece, prin Decretul nr. 3603, care prevedea administrarea de către stat a tuturor bunurilor privitoare la petrol, mine, minereuri, păduri etc.

La data de 15 aprilie 1921, prin Decretul-lege nr. 1644, averile Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina au intrat în administrarea Bisericii de Bucovina, şi anume a Mitropolitului.

Repetăm, administrare, pentru că statul era proprietar! Fondul Bisericesc a fost proprietar asupra foloaselor, în înţelesul Codului civil austriac din Bucovina, care a guvernat raporturile juridice civile până în data de 15 octombrie 1938.

În acelaşi sistem de funcţionare, dar din nou cu denumiri schimbate, FBORB a mai existat până în 1949, când a fost desfiinţat prin Decretul nr. 273, deoarece comuniştii au preluat administrarea pădurilor, iar preoţimea a devenit salariată la stat.

Noua Fundaţie FBORB, o instituţie ciudată

Opinia lui George Celsie, demonstrată cu documente, este că noua Fundaţie FBORB este în afara legii.

La început de drum, orice fundaţie trebuie să îndeplinească trei condiţii, aşa cum prevedea Legea nr. 21/1924, în baza căreia a fost înfiinţată fundaţia: Statut, Patrimoniu, Scop.

La fel prevede şi Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată prin Legea nr. 246/2005.

Acţiunea aflată în afara credinţei dumnezeieşti nu era posibilă dacă nu avea parte de sprijinul interesat al unei înalte personalităţi politice care şi-a clădit cariera pe sfidarea legilor ţării. Prin el şi numai prin el, instanţele judecătoreşti care au abdicat de la credinţa dreptăţii au dat sentinţe ce fac de ruşine instituţia care ar trebui să reprezinte un model de cinste şi dreptate.

Ar fi de precizat că noua fundaţie nu avea patrimoniu la data de 15 martie 2000, când s-a pus la cale marea afacere, prin înscrierea FBORB la Judecătorie. În plus, FBORB şi-a modificat statutul şi membrii fondatori, după cum a bătut vântul, iar instanţa le-a acceptat pe toate (?!). Mai grav, unele persoane fizice, trecute în tabelul cu membrii fondatori, fie nu există în realitate, fie au alte date de identitate, se arată într-un document emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor. Aşadar, fals şi uz de fals!

Banul, ochiul dracului!

Cezar Straton, inginer la DS Suceava, a făcut un calcul matematic elemen­tar, din care rezultă că toată datoria României la FMI ar putea fi achitată în 10-12 ani, numai cu banii obţinuţi de pe urma exploa­tării pădurilor vizate de FBORB. Conform silvicultorului, în cazul unei exploatări normale, nu abuzive, a terenului revendicat, se pot recolta anual 600.000 de metri cubi de masă lemnoasă.

Cum preţul de vânzare este de aproximativ 100 lei/mc, rezultă un câştig fabulos: 60 milioane de lei/an (vreo 15 milioane de euro/an). În condiţiile actuale, aceşti bani intră numai în visteria FBORB, iar membrii săi îi pot folosi după bunul lor plac. Drept dovadă, avocatul Funda­ţiei FBORB apără astăzi cauza unor persoane fizice, membre fondatoare ale unei fundaţii umanitare de drept privat, şi nu ale unei instituţii de cult ortodox din Bucovina. Singura legătură cu Arhiepiscopia este că în fruntea fundaţiei se află Arhiepiscopul Pimen.

O altă dovadă este că Arhiepiscopia putea să înfiinţeze FBORB de drept public, dar Pimen a preferat o fundaţie independentă, din motive lesne de înţeles: banii să rămână la dispoziţia lui şi a acoliţilor lui!

Faţă în faţă cu numitul Zainea

Scund şi subţirel, Înalt Preasfinţia Sa Pimen Suceveanul este singurul prelat de rang superior pe care mi l-a scos Dumnezeu în cale.

Mai mulţi ziarişti din presa centrală şi locală am vrut să auzim şi opinia preşedintelui Fundaţiei umanitare FBORB. Micul Vasile Zainea, zis Pimen, ne-a aşteptat la reşedinţa sa, aflată în curtea mănăstirii. Nu ne-a primit în casă, ci ne-a ţinut afară ca pe nişte duşmani. Ni s-a văitat că de peste zece ani este „purtat pe la uşile tribunalului, spunându-ne că noi nu am fost proprietari“. Zicând asta, ne-a cerut să vorbim cu prefectul şi cu preşedintele Consiliului Judeţean (?). Care preşedinte nu este altul decât Gheorghe Flutur, nu cu mult în urmă figură marcantă a fundaţiei FBORB.

Cum cei doi s-au ferit de declaraţii legate de FBORB, ca dracu’ de tămâie, ne-am dus din nou, în ziua următoare, la ÎPS Pimen, care s-a îndurat şi ne-a primit într-o clădire a Arhiepiscopiei. Discuţia a început cu o „spovedanie“ impusă – unde am dormit, unde am mâncat şi ce am mâncat ...Apoi, în loc să ne prezinte acte de proprietate sau intabulări pe numele FBORB, Vasile Zainea ne-a plimbat cu vorba şi ne-a spus despre actele de caritate pe care le-ar face cu banii obţinuţi din exploatarea pădurii, cum ar fi case pentru sinistraţi sau întreţinerea monumentelor bisericeşti din zonă. Cu 15 milioane de euro anual!

„Ce să vă spun altceva, decât că Fondul a fost proprietar. Aşa se spune. Asta, din poveşti“ – a glumit Pimen. Un singur document prezentat ne-a atras atenţia, publicat în Monitorul Oficial din anul 1935, privind amenajamentele (planuri pe zece ani, cu toate lucrările care se efectuează în păduri).

Documente care glăsuiesc: „Având în vedere articolul 2 din Legea..., publicată..., se aprobă lucrarea de revizuire a amenajamentului pădurii (...), proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Nu mai avem ce vorbi cu dumneavoastră! Bună ziua!“ – a citat Zainea din document, trimiţându-ne la ale noastre. Numai că amenajamentul nu este acceptat de justiţie ca act de proprietate. În 1935, încă mai funcţiona Codul civil austriac, care prevedea intabularea proprietăţii utile.

ÎPS Pimen se face că nu ştie de aceste prevederi şi nici nu-i este teamă că într-o bună zi va trebui să dea socoteală în faţa bunului Dumnezeu.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2010

copyright lumeasatului.ro