Belciugarii de la Ilva Mare

Pe Valea Ilvelor, în judeţul Bistriţa-Năsăud, există un obicei de Crăciun care, de la an la an, este tot mai mult readus în actualitate de tinerii satului. Încă de mici, copiii din Ilva Mare vor să fie belciugari şi, înainte de sărbătorile de iarnă, se străduiesc cu toţii să-şi confecţioneze măşti, pentru asta apelând la feciorii mai mari din sat spre a-i învăţa cum să se mascheze şi ce strigături trebuie să ştie pentru a porni cu belciugarii.

Despre Belciugarii din Ilva Mare cred că au auzit toţi bistriţenii, dar nu numai. Profesorul Pavel Berengea s-a străduit de ani buni să formeze mai întâi un grup care să fie întocmai cu vechiul obicei păstrat şi ştiut de săteni.

Belciugarii sunt, de fapt, nişte tineri mascaţi care dansează şi execută figuri comice, toate acestea însoţite de bătăile ritmice ale fălcilor de lemn. Unul dintre băieţi este o turcă, aceasta fiind confecţionată din piese de lemn îmbinate cu meşteşug pentru a reda întocmai capul unei capre. Capul este înstruţat cu diferite podoabe şi este montat pe un baston rezistent de care se prinde un ţol sau un covoraş de dimensiunea celui care o manevrează.

Capra este jucată de unul dintre feciori cu dibăcie, sincronizându-se spectaculos clămpănitul fălcilor cu sărituri şi răsuciri, cu bătaia bastonului la podea şi tropotul paşilor într-un adevărat iureş.

Pentru atmosfera plină de voioşie şi bună dispoziţie pe care o creează, belciugarii sunt şi astăzi primiţi de gospodarii satului Ilva Mare pentru a admira jocul răscolitor, dar şi costumaţiile satirice. Pe lângă cel care poartă capra, băieţii se mai maschează în urs, ţigan, popă, jandarm, drac, doctor, mire şi mireasă. De obicei, belciugarii sunt însoţiţi şi de un fluieraş, iar când găsesc câte un ceteraş îl iau şi pe acesta pe lângă ei. Cătana are rolul cel mai important în tot acest obicei, el este responsabil de comenzile pe care musai trebuie să le execute belciugarii.

Iată şi unul dintre textele cu care Belciugarii ajung de Crăciun pe la casele gospodarilor ilveni:

Cătana: Frunză verge ge mărari
Bună sara, gospodari
Frunză verge ge măsline
Bună sara, gospodine
Gospodari şi gospodine
Ascultaţi-mă pe mine :
Foicică foi ge fag
Caprele mele pe prag!
Căpriţe ge pe la noi
Şi – nainte şi – napoi!
Căpriţă cu cohăţeţe
Jos cu capu’ la podele!
Şi te scoală şi o bate
Şi o scarpină pe spate.
Asta-i capra lu’ Ionaşcă
S-a-nvăţat să beie-n casă.
Asta-i capra lu’ Marin
S-a-nvăţat să beie vin
Asta-i capra lu’ Costică
S-a-nvăţat să beie ţuică
Căpriţa din Ilva Mare
Scărpinaţi-o pe spinare!

Acestea sunt doar câteva din ,,comenzile’’ cătanei  ce strigă poruncile jocului în timp ce ciobanul cântă la fluier.

Obiceiul Belciugarilor se crede că este de origine greco-romană şi era considerat ca fiind incompatibil cu morala religioasă. Totuşi, pentru că textele nu duc deloc spre imoralitate totală, dar şi pentru că tinerii de-abia aşteaptă Sărbătorile Crăciunului pentru a–l readuce în actualitate, aceştia nu vor cu nici un chip să fie uitat.

Colinde culese de pe Valea Ţibleşului,  judeţul Bistriţa-Năsăud

Veniţi, fraţi, să colindăm 
Cu drag să ne bucurăm
Că-n Viflaimul frumos
S-a născut Domnul Hristos.
Magii de la răsărit
După stea ei au pornit
Pe Hristos ca să-l găsească
Şi cu daruri să-l cinstească.
Veniţi, fraţilor creştini
Cunună să-i împletim
În genunchi să ne plecăm
Tatălui să ne-nchinăm.
Iar tu, Marie ce eşti
Maica Luminii Cereşti
Roagă-te neîncetat
Pruncului ce-ai înfăşat
Să primească rugăciunea
Cununa şi-nchinăciunea.

Astăzi se vesteşte

Astăzi se vesteşte
Şi se preamăreşte
Zi veselitoare
Precum nu-i sub soare
Căci Iisus Hristos
Astăzi s-a născut
Dintr-o Fecioriţă
Plină de credinţă
Vrând să ne sloboade
Din osânda mare
Către desfătare
Gazda să trăiască
Şi să ne primească
Să ne bucurăm
Şi să-i colindăm.

Viorel Grosu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2011

copyright lumeasatului.ro