Ziua crescătorului de ovine şi caprine la IBNA

„Nu ne mai rămâne decât să vedem cum oile behăie la mobil cu ciobanul“, – a spus, în glumă, dr. ing. Teodor Maruşca, directorul general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, referindu-se la oile „cibernetice“, adică la dotarea acestor animale cu tot felul de componente electronice, în vederea identificării şi marcării lor. Gluma a fost făcută la „Ziua crescătorului de ovine şi caprine“, eveniment organizat recent de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (INCDBNA), cunoscut sub brandul IBNA – Baloteşti (Ilfov), unde au fost invitaţi reprezentanţi ai universităţilor de profil şi ai ASAS, ai MADR şi ai diferitelor asociaţii ale crescătorilor de oi, cercetători.

Locul trei în Europa

După deschiderea lucrărilor simpozionului de către directorul general al Institutului, moderatorul dezbaterii, prima lucrare prezentată a fost susţinută de către reprezentanta ANARZ şi s-a referit la „Evoluţia efectivelor de ovine şi a structurii de rasă în perioada 1990-2010“. Potrivit documentării susţinute, România se situează pe locul trei în statisticile UE în ceea ce priveşte efectivele de ovine, în timp ce în Europa tendinţa este de scădere a efectivelor. Ţara noastră beneficiază de o serie de factori care, în perspectivă, îi vor permite să realizeze performanţe deosebite, atât în ceea ce priveşte cantitatea, dar mai ales calitatea produselor obţinute de la specia ovină. Potrivit reprezentanţilor ANARZ, animalele autohtone au un fond genetic bun, bine conservat şi adaptat condiţiilor locale geoclimatice. În plus, România dispune de suprafeţe mari de pajişti, peste 5 milioane de hectare, în special pajişti alpine, inaccesibile altor specii.

Efectivele de ovine în principalele ţări europene

Sporirea producţiei de carne la ovine

Una dintre cele mai interesante lucrări cu tema „Program de ameliorare pentru sporirea producţiei de carne la ovine“ a fost făcută de Horia Grosu. „Dintre toate speciile de interes economic, oaia este cea care furnizează cele mai multe producţii, de lapte, carne, lână, de piei şi pielicele. Importanţa acestora este corelată cu tradiţiile socioculturale, zona geografică şi condiţiile economice“, a spus directorul general al IBNA. Conform prezentării, în România se preferă mielul de lapte, în greutate medie de 10-12 kg greutate vie la sacrificare, în Europa de Vest, carnea de tineret ovin în greutate medie de 30-35 kg, cu musculatura marmorată şi fără depozite de grăsime evidente, iar în ţările arabe preferinţele sunt îndreptate către carcase mai grase. Grosu a precizat că mărimea actuală a efectivelor de ovine şi nivelul producţiilor situează România printre primele ţări din Europa. În cadrul UE-27 putem participa cu 10-15% la realizarea producţiei de carne şi cu 20% la cea de lapte.

În opinia sa, ameliorarea ovinelor pentru carne trebuie să includă câteva obiective principale: îmbunătăţirea fertilităţii, exprimată prin prolificitate; creşterea precocităţii, prin ameliorarea vitezei de creştere (sau a greutăţii vii la o anumită vârstă) şi a capacităţii de valorificare a hranei; ameliorarea calităţii carcasei. Schema programului de ameliorare include planurile de selecţie pentru populaţiile de ovine din vârful piramidei ameliorării, la care se adaugă schemele de încrucişare simplă şi dublă, la nivelul fermelor de multiplicare şi comerciale. S-a subliniat faptul că producţia de carne la ovine nu se recomandă a fi obţinută exclusiv pe seama raselor de carne, din cauza prolificităţii mai reduse a acestora, aspect care face produsul comercial mai scump. Pentru a creşte eficienţa produsului final, se recomandă practicarea unor încrucişări duble, cu participarea unor rase prolifice (Romanov), pentru a obţine miei mai mulţi, nu doar superiori calitativ.

Pe scurt, programul de ameliorare urmăreşte în treapta de multiplicare împerecherea simplă între berbeci din rasa Romanov cu oi locale (de exemplu Ţigaie sau Ţurcană), pentru a obţine oi metise F1, cu prolificitate mărită, care ulterior, în treapta a III-a, la nivelul fermelor comerciale, se împerechează cu berbeci din rase de carne (de exemplu Suffolk), cu performanţe superioare în privinţa vitezei de creştere şi a calităţii carcasei. În felul acesta, se valorifică la maximum efectul de heterozis, făcând produsul comercial mai bun, dar şi mai ieftin. Schema propusă ar putea fi folosită de orice asociaţie de crescători, care vizează maximizarea producţiei de carne la această specie.

Oi „cibernetice“

Dr. Sorin Lungu, profesor la USAMV Bucureşti, a prezentat lucrarea „Individualizarea şi identificarea electronică a ovinelor şi caprinelor“, a cărei temă vizează tehnologia identificării prin radiofrecvenţă. Pe oaie se montează un emiţător minuscul, de exemplu pe crotalii, iar fermierul are un receptor care îi oferă toate datele despre acea oaie. În lipsa acestei tehnologii, animalele nu vor mai putea fi trimise la export. Unul dintre participanţi a spus ca pentru sine: „Dacă pun pe oile mele atâtea electronice înseamnă că o să am oi cibernetice.“ Printre cei care au prezentat lucrări s-a numărat şi Teodor Maruşca – „Târlirea raţională cu animale, mijloc de îmbunătăţire a pajiştilor“. La finalul lucrărilor, d-na ing. Anca Bercaru, şef CTC, a prezentat gama de produse realizate de către INCDBNA, cum ar fi nutreţuri combinate, concentrate proteice-vitamino-minerale şi premixuri, destinate alimentaţiei ovinelor. Pentru achiziţionarea lor, cei interesaţi se pot adresa institutului.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 6, 16-31 MARTIE 2011

copyright lumeasatului.ro