Cotrobăind în labirint printre contemporani

Tot mai adesea bag de seamă cum că nu-i o glumă labirintul meu printre contemporani.
Adică, observ, mă rătăcesc tot mai adesea printre oameni, încât aproape cred că orbecăi printr-o altă eră istorică.

Aflu astfel că sunt un cetăţean de categoria a doua, că îmi duc traiul într-un oraş second-hand, cum se zice prin Europa, dintr-o ţară bananieră.
Adică, iarăşi adică, vidul, pustiul, griul, sunt de acum coordonatele mele, încât şi cele patru puncte cardinale topesc reperele orizontului, lumina îngemănându-se cu întunericul într-o perpetuă şi sâcâitoare lipsă de contur.

Să evadeze vlădica!
Acasă nu mai înseamnă de mult vatra cu care ne mândrim, moştenirea lăsată nouă de înaintaşi spre veşnică înnobilare, din moment ce vlădica însuşi ne zice că, dacă nu ne place ce e cu noi şi prin prejurul nostru, n-avem decât să evadăm care încotro vedem cu ochii.

Pâinea e puţină, iar cozonacul este pentru protipendadă
Seamănă nespus îndemnul acesta cu cel al unei înfricoşătoare împărătese care îşi îndemna în derâdere supuşii să mănânce cozonac, dacă le lipseşte pâinea.
Nouă însă, crudă realitate, ne lipsesc deopotrivă şi pâinea şi cozonacul.

Ca într-o povaţă cu tâlc
Ceea ce se petrece la noi şi cu noi mi-a amintit o poveste cu tâlc auzită în anii copilăriei.
Se spune că, trezit din somn de strigătele unui negustor care vindea mere, vlădica şi-a chemat sluga cea mai apropiată şi, întinzându-i zece galbeni, l-a trimis să-i cumpere câteva mere, ia, aşa de poftă.

Dregătorul cu pricina l-a chemat la el pe stolnic şi, întinzându-i cinci galbeni, i-a poruncit să cumpere vreo zece kg de mere.
Stolnicul i-a poruncit, la rându-i, şefului străjerilor: „Ia trei galbeni şi cumpără iute de la negustorul acela vreo 20 kg de mere.
Străjerul şef şi-a chemat degrabă garda de serviciu şi, dându-le un galben, le-a spus să-i aducă 50 kg de mere.

Garda l-a luat, la rându-i, la ocară pe negustor şi i-a confiscat pe loc carul cu mere.
Întorşi la şeful lor, i-au dat jumătate de car, primind la rându-le laudele cuvenite.
Străjerul-şef s-a prezentat degrabă la stolnic şi cu vreo 30 kg de mere a mulţumit lăcomia stăpânului.

Stolnicul, la rându-i, i-a întors apropiatului supremului stăpân 20 kg de mere, lăudându-se cu priceperea sa într-ale comerţului.
În cele din urmă stăpânul, vlădica deci, şi-a primit vreo 5 kg de mere, dregătorul din preajmă-i zicând: „Nu câteva mere, ci câteva kg de mere am cumpărat cu cei zece galbeni.“

Povestea are tâlcul ei.
Până la cel de sus ai de-a face cu sfinţii.
Sfinţi care, precum aţi înţeles, sunt foarte adesea cufundaţi în potlogării.

Ca şi pe la noi!
Ce vreţi de la o ţară la mâna a doua?
Ori, dacă nu vă place ori nu vă convine, n-aveţi decât să urmaţi îndemnul.
A da foarte adesea cinstea pe ruşine e socotit tocmai pentru aceea la noi, la noi la români, comportament politic. Ori politichie în toată regula.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2010

copyright lumeasatului.ro