Bolile la albine (lll)

Loca americană este o boală bacteriană, foarte contagioasă, produsă de agentul patogen Bacillus larvae. Apare către sfârşitul primăverii sau pe tot parcursul verii şi afectează numai puietul, a cărui moarte survine după căpăcire. Putem afirma că loca americană este boala puietului căpăcit, iar, prin efectele nefaste pe care le are asupra familiilor, este una dintre cele mai periculoase.

Semnele clinice sunt următoarele: aspect împrăştiat al puietului, moartea larvelor (numai a celor căpăcite), miros de clei de tâmplărie încins al larvelor moarte, aderenţă la celule a larvelor ş.a.

Diagnosticul este precizat prin examen de laborator.

O diagnosticare destul de sigură (în fază mai avansată a bolii) se poate face şi de către apicultor prin interpretarea semnelor clinice şi prin introducerea unei scobitori sau beţigaş în celulele cu puiet mort – dacă lichidul (larva moartă) se întinde într-un filament lung, sigur este loca americană; lichidul dens (larva moartă) are culoarea galben-cafenie, mergând până la culoarea cafelei cu lapte.

În principiu, boala se poate trata cu antibiotice, numai că prin tratament acestea trec în miere, polen, ceară, păstură şi produsele apicole devin improprii consumului uman.

Se practică în mod obişnuit distrugerea familiilor de albine din stupina infectată şi repopularea cu material genetic indemn de boli. De asemenea, o altă alegere este aceea de aplicare a procedeului „roiului artificial“, constând în eliminarea tuturor fagurilor din stupul contaminat şi distrugerea sau prelucrarea lor în locuri autorizate, cu recuperarea cerii. Albinele, împreună cu matca, se trec în alt stup dezinfectat, prin scuturare şi introduse cu ajutorul unei pâlnii mari de carton. Noul stup se dotează numai cu faguri artificiali, albinele urmând să fie hrănite cu sirop de zahăr 1/1, dacă nu există cules în natură. Practic, metoda reprezintă punerea familiei în stare de roi artificial.

Loca europeană este o boală infectocontagioasă a familiilor de albine, care afectează de regulă larvele tinere necăpăcite. Boala apare mai ales primăvara şi la începutul verii, fiind întâlnită îndeosebi la familiile slabe cu provizii de hrană insuficiente şi neprotejate împotriva frigului.

Familiile atacate prezintă următoarele semne clinice: faguri pestriţi; larvele moarte sunt răsucite în celule, fiind atacate cu precădere larvele necăpăcite (nu lipsesc însă şi cele căpăcite); larvele descompuse sunt de culoare cafenie închisă; căpăcelele celulelor atacate sunt înfundate şi, cel mai probabil, găurite; mirosul larvelor moarte este de „acru“, fiind similar cu cel al oţetului.
Boala se transmite în acelaşi mod ca în cazul locii americane: albine hoaţe sau rătăcite, miere contaminată, unelte contaminate etc.

Măsuri de combatere: asigurarea unui bun cules sau hrănirea artificială; îndepărtarea fagurilor afectaţi de boală; în cazurile mai grave se poate proceda la înlocuirea mătcii deoarece o întrerupere a ouatului ar da un răgaz albinelor să cureţe fagurii.

În cazuri foarte grave, dacă boala nu poate fi controlată se fac tratamente cu antibiotice. Toate măsurile şi tratamentele trebuie completate de o decontaminare a stupilor, ramelor, uneltelor, fagurilor cu hrană etc.

(T.B.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2011

copyright lumeasatului.ro