Datini dobrogene

Interviu cu Bianca Georgiana Dobre, referent la Muzeul de Artă Populară din Constanţa

Sfârşitul şi începutul anului este descris de populaţia din Dobrogea prin evenimente magice, care dau farmec şi fior sărbătorilor de iarnă. Ce ar fi, cum ar fi oare sărbătorile de după Sfântul Crăciun fără jocuri, fără ritualuri vesele, fără atmosfera care depăşeşte uneori convenţia comunităţii?

Răspunsul ar fi că, după smerenia de dinaintea Crăciunului, după pacea dulce care intră în casele celor care au postit, au făcut fapte bune şi au primit binecuvântare preoţească, nu supără pe nimeni o dezlegare de reguli. Bianca Georgiana Dobre, aflată de un an în echipa care cercetează tot ce ţine de spiritualitatea românilor din Dobrogea, ne asigură că obiceiurile care marchează sfârşitul şi începutul anului sunt încă vii.

– Ce este specific Dobrogei?

– Obiceiul plugului, care intră în repertoriul cetelor de colindători, spre deosebire de Pluguşor, ce se rezumă doar la grupuri de copii, jocurile cu mascaţi, urarea cu sorcova, practicile de divinaţie calendaristică, un fel de calendar de ceapă sau calendar de cărbuni...

Calendarul de ceapă sau cărbuni

– Vă rog să descrieţi aceste poveşti: a măştilor, a calendarelor...

– Mă voi referi mai întâi la jocul caprei care este cel mai întâlnit. Costumaţia constă în haine de sărbătoare tipice satului respectiv, dar vin cu anumite elemente de noutate, măştile, pe care le împodobesc cu boabe de porumb, fasole, panglici, corniţe de animal, flori... Întocmirea calendarului este extrem de simplă: o cantitate infimă de sare se presară în douăsprezece cupe de ceapă aşezate pe pervazul ferestrei.

Acest fapt se întâmplă pe data de 30 sau 31 decembrie, iar gospodarul le „citeşte“ pe 1 ianuarie. În funcţie de cantitatea de apă lăsată de ceapă, află care sunt lunile din an ploioase ori secetoase. Calendarul de cărbuni este la fel de simplu. Se utilizează cărbuni de aceeaşi dimensiune, din aceeaşi esenţă lemnoasă, care sunt botezaţi cu numele viitoarelor culturi. Se lasă pe o vatră tot atât timp ca la ceapă, iar aprecierea, dacă va fi recoltă bogată sau nu, se socoteşte după cantitatea de cenuşă rămasă după ce cărbunii au ars mocnit.

„Ţonţoroiul femeilor“
– Există o tradiţie unicat în Dobrogea?

– Ar putea fi aceea intitulată „ţonţoroiul femeilor“, practicată sporadic în zona de nord şi de sud. Este vorba despre o petrecere pe care femeile o dau în seara de 7 ianuarie, iar participarea bărbaţilor este interzisă. La această petrecere normele comportamentale sunt ignorate total: se bea, se chefuieşte, se dansează, atmosfera aduce aminte de cultul dionisiac. Tot specific dobrogean este jocul numit „vasilca“ sau „siva“.

Este un obicei adus de comunităţile de ţigani din zona Munteniei. În perioada medievală aceştia munceau la curţile domneşti, iar de Ignat (20 decembrie) primeau căpăţâna porcului după ce acesta fusese sacrificat. Din dorinţa de a câştiga ceva bănuţi, aceştia împodobeau căpăţâna cu tot felul de mărgele, panglici colorate, o puneau pe o tipsie şi mergeau pe la casele oamenilor înstăriţi de la care credeau că pot primi ceva.

– Lumea mai este vrăjită de zilele de sărbătoare? În ce măsură se mai practică aceste ritualuri, ce spun cercetările dumneavoastră?

– Da, jocurile cu mascaţi, în care se încearcă o substituire temporară a identităţii, pentru a alunga spiritele malefice care se presupune că invadează spaţiul la cumpăna dintre ani, sunt deosebit de apre­ciate. Lumea crede cu tărie că este necesară o purifi­care a locului în care trăiesc gospodarii şi stropesc cu aghiazmă toate colţurile casei, ale grajdurilor, livada.

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2010

copyright lumeasatului.ro