Însemnări despre legumicultura de altădată

Vlădiceni, Dancu şi Cotu Morii sunt doar trei dintre localităţile ieşene unde înainte de 1989 funcţionau sute de hectare de sere care asigurau consumul intern şi însemnate cantităţi pentru export. Acum, din această uriaşă investiţie, care în ultimii 20 de ani a îmbogăţit negustorii de fier vechi şi investitorii imobiliari ce au folosit terenul pentru construcţii, au mai rămas doar... patru hectare, dintre care două neîncălzite.

Cui le sunt atât de dragi străinii?

Singura unitate, să-i spunem aşa, reprezentativă pentru producerea de legume în judeţ este SC Legume Paşcani.

Pe domnul Mihai Jitaru, administratorul societăţii, l-am găsit încărcând un camion cu legume proaspete. „E vârf de producţie şi fiecare zi contează. Ferma producea în anii trecuţi circa o mie tone de legume. În acest an, îmi spune interlocutorul, la fel ca în întreaga economie, şi noi am redus motoarele şi producem doar 30% din cantitatea de altădată. Explicaţia? Nimeni nu mai are grija celor care produc, nu există nicio preocupare la nivelul direcţiilor agricole şi a ministerului nu numai pentru noi, legumicultorii, ci aş spune pentru întreaga agricultură românească. Aşa se explică de ce rafturile magazinelor sunt pline cu morcovi din Polonia, cu ţelină din Olanda, varză din Italia etc., în timp ce eu şi ceilalţi legumicultori suntem pe cale să abandonăm această ocupaţie.

Un camion de pătlăgele, pentru o anvelopă

– Dar ajutorul de la stat?

– Primesc când şi când 50 de euro la hectar, vine răspunsul, în condiţiile în care pentru a cumpăra un cauciuc trebuie să dau un camion de tomate. În Franţa, de pildă, un producător de legume primeşte 900 de euro la unitatea de suprafaţă şi îi este subvenţionată şi motorina! Mai adăugaţi la acestea şi lipsa braţelor de muncă. Cei care se pricepeau, cât de cât, au plecat afară, iar acum lucrez cu oameni pe care îi aduc zilnic de la 30-40 km distanţă.“
Soluţii posibile

– Pentru a vă apăra interesele, asocierea ar fi o soluţie?

– Primii paşi au fost făcuţi – ne spune dl Nichita Ivanov. Ne-am constituit deja într-o asociaţie de legumicultori. Vrem să construim un depozit unde să sortăm marfa, care va pleca apoi acolo unde este nevoie.

Dl Cristi Cojocaru, patronul firmei, afirmă că la societatea Conservfruct din Bălţăteşti-Neamţ se prelucrează fructe şi legume într-o gamă diversă. Cele 70 de produse fabricate aici se găsesc pe rafturile magazinelor din ţară, dar şi în afara ei, unde sunt cunoscute sub brandul Cegusto. „Criza se face simţită în vânzările care scad lună de lună – ne spune dl Cojocaru. Acum lucrăm cu doar 30-40% din capacitate, deşi baza tehnică ultramodernă de care dispunem, realizată printr-un credit SAPARD, ne oferă posibilităţi mult mai mari.“

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2010

copyright lumeasatului.ro