EDITORIAL - Ai educaţie, ai valoare?

Un înţelept filozof chinez spunea că „natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte“. Cât adevăr şi câtă profunzime în aceste cuvinte! Dacă am ţine seama de ele, atunci am înţelege că educaţia înseamnă valoare, cultură generală, rafinament, eleganţă şi nu ceea ce întâlnim în jurul nostru de la o vreme încoace, nişte pseudomodele pentru care doar banii contează.

Mă întreb, cei ce păşesc zilele acestea pragul şcolilor înţeleg de ce şi la ce le foloseşte ceea ce învaţă? Mă tem că nu, de vreme ce pentru mulţi dintre ei şcoala... le cam încurcă programul mai cu seamă la vârsta adolescenţei. Oare de ce nu i-or înţelege profesorii aştia „sărăntoci“? Că de, ei au alte priorităţi şi că a deveni un om educat nu e neapărat ţelul lor. Cam aşa cred că se întreabă, din păcate chiar şi mulţi dintre părinţi ce-şi văd odraslele victorioase în viaţă fără a fi nevoie de prea multă carte.

Iată că guvernanţii de data aceasta au luat, în fine, măsura de a face din evaluarea cunoştinţelor o acţiune de natură a scoate în evidenţă calitatea învăţământului românesc, a educaţiei tinerelor generaţii ce s-a dovedit, după cum ştim deja, precară.

De multe ori, mi-am răscolit mintea încercând să aflu cine greşeşte mai mult? Părinţii, mulţi dintre ei îmbogăţiţi peste noapte, care înţeleg să participe la educaţia copiilor lor doar prin a le oferi totul fără a le monitoriza ,,cărările“ şi, mai ales, drumul spre şcoală, sau noi fiindcă acceptăm să primim firimiturile rămase de la cei pe care îi „protejăm“?!

Dacă exigenţa la examene în acest an a fost punctul forte al decidenţilor din învăţământ, statutul şi poziţia socială a cadrelor didactice mă îngrijorează din ce în ce mai mult. Nu poţi să ceri performanţă de la profesori frustraţi şi fără o minimă motivaţie, a căror muncă în loc să fie recompensată ca atare a ajuns motiv de glume proaste. Am văzut profesori stânjeniţi de faptul că în prima zi de şcoală nu au avut de unde să îmbrace un costum nou sau care au ajuns să împrumute cravata de la vreo rudă mai pricopsită.

E aproape de necrezut cât de contorsionată e astăzi scara valorilor. Mai rău decât suntem acum, nu văd cum am putea fi. In acest peisaj, oamenii care vor să studieze sau să muncească sunt consideraţi ciudaţi sau fraieri şi sunt de cele mai multe ori marginalizaţi sau ignoraţi.

E inadmisibil să se vorbească de salarii de zeci de mii de euro pentru unii bugetari, iar un profesor să fie plătit la nivelul unui muncitor necalificat. Şi atunci cui să-i ceri exigenţă şi dăruire? Unui profesor cu grija zilei de mâine, sau care nu are cu ce-şi cumpăra o carte?

Cred că e momentul să ne întrebăm unde vrem să ajungem, iar pentru a avea o scară a valorilor reală e nevoie de echilibru şi dreptate, de răsplata echitabilă a muncii fiecăruia şi de motivaţia simplă că valoarea omului se măsoară prin educaţie şi nu prin monedă.

Ion Banu
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2011