EDITORIAL - Să fim mai buni şi să uităm...

Pe nebăgate de seamă, a mai trecut un an. Tragem linie, așa cum se obișnuiește în astfel de momente și adunăm. Ne întristează nerealizările, dar ne bucură împlinirile. Dacă în multe domenii nu s-a reușit decât cheltuirea inutilă a unor imense sume de bani, în agricultură, grație truditorilor pământului, dar și dărniciei naturii de care încă depindem, s-a obținut cât să umplem mai toate hambarele. Ne facem cruce și ne rugăm Domnului să fie măcar la fel de milostiv și la anu’. Uităm însă că El ne dă, dar nu ne bagă și-n sac. Adică, mai trebuie să facem și noi câte ceva pentru a ne face viața mai sigură. Ce? Păi, să vedem!

Autoritățile se declară mulțumite față de aportul agriculturii la „bugetul consolidat al statului“, declarând anul agricol 2011 ca fiind unul de excepție. Da, numai că excepțional nu este decât față de cei câțiva din urmă, pentru că dacă luăm în calcul nivelul producțiilor de pe alte meleaguri și, mai cu seamă, poten­țialul real de care dispune țara în acest domeniu, suntem încă departe de ceea ce ar putea însemna agricultura românească cel puțin în zona europeană.

Se vede treaba că încă obișnuim să ne îmbătăm cu apă rece și ne trezim doar când ne fierbe soarele pământul sub picioare. Se uită până atunci de necesitatea eliminării sau măcar dimi­nuarea factorilor limitativi ai nivelurilor de producție. Se uită așadar de necesitatea asigurării apei în perioadele critice de vegetație, de protecția și conservarea solului, de valorificarea tuturor categoriilor de folosință, de investiții în infrastructura agricolă etc., etc. Să sperăm că noul an va aduce-n dar guvernanților mai multă rațiune în folosirea banilor publici și mai multă dare de mână pentru agricultură. Nu de alta, dar fără pâine, carne și lapte, viața ne este imposibilă pe pământ. Oare câți înțeleg asta pentru a-i da și atenție?

Cât mi-aș dori să revăd „artezienele“ pe ogoare dând răcoare și vlagă plantelor, vii și livezi cu roade bogate, oaze de arbori gata să înfrunte crivățul, câmpii fără ciulini, toamne cu hambare pline și fermieri fericiți. Pentru că atunci când ei sunt bogați, sigur și țara e bogată.

Dar, cum spuneam, se încheie un an și începe un altul. Un nou an în care mi-aș dori mai întâi să fim sănătoși pentru a fi puternici, apoi mai concilianți, cu mai multă dragoste și respect pentru noi și semenii noștri, mai civilizați în vorbă și faptă și capul mai puțin plecat în fața străinătății. Să apreciem munca, de care guvernanți de ocazie au făcut să ne fie rușine, să oferim șansa de a clădi mereu, trainic și eficient aici, acasă. Să facem ca și prețul muncii la români să ofere siguranță pentru a nu mai tânji după... căpșuneriile de aiurea pentru o bucată de pâine. Să punem temelii zdravene pentru o economie puternică și sănătoasă, după o gândire proprie, folosind resursele cu care natura ne-a hărăzit.

E prea mult? Cu siguranță astfel de măsuri ne-ar oferi mai multă independență față de Înaltele Porți în spatele cărora se ascund profitorii, nepricepuții și, de ce nu, poate și cei de rea credință. Dar, să fim mai buni să-i uităm măcar la un an odată. Cine știe, poate li se vor însănătoși gândurile. Câte nu rezolvă timpul și... timpurile!

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2011

copyright lumeasatului.ro