La marele praznic al Adormirii Maicii Domnului

În credinţa ortodoxă, după Iisus Hristos care deţine primor­dialitatea, nu e sfânt mai mare, mai însemnat, mai pomenit, mai iubit, mai cinstit de credincioşi decât Fecioara Maria, Maica Domnului. De altfel, Născătoarea de Dumnezeu are, bine definit, un rol de o importanţă covârşitoare în tabloul definitoriu al creştinătăţii.

Născătoare de Dumnezeu şi Fecioară

Pururea Fecioara Născătoare de Dumnezeu se bucură de o cinstire excepţională, aşa cum arată şi rugăciunea care îi este închinată, fiind „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii“. Rolul ei primordial în istoria mântuirii justifică pe deplin veneraţia universală de care se bucură. Chiar din timpul vieţii, oamenii din popor au mărit-o pe cea care i-a dat viaţă lui Iisus, prin ale cărui minuni era posibilă vindecarea oricărui necaz şi a oricărei dureri.

La peste 400 de ani de la naşterea lui Hristos, Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes condamnă erezia susţinută de Nestorie - cel care considera că Maria a născut doar omul Hristos, neavând legătură cu natura Dumnezeiască - şi formulează esenţa doctrinei mariane a Bisericii, prin recunoaşterea celor două atribute ale Mariei: cea de „născătoare de Dumnezeu“ şi cea de pururea Fecioară. În România, peste două milioane de oameni îi poartă numele şi, deşi azi e numai Adormirea ei, găsesc prilej de veselie, mulţumire, răgaz din treburile cotidiene. Importanţa şi unicitatea Sa sunt marcate încă de la vestirea naşterii lui Mesia, atunci când Arhanghelul Gavril i se adresează, spunându-i: „Binecuvântată eşti tu între femei!“.

Maria e în toate

Cinstirea deosebită de care se bucură Maica Domnului printre credincioşi se concretizează, de altfel, şi prin cele patru zile care îi sunt închinate în calendarul creştin ortodox, şi anume: Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Marie mică pe 8 septembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică la 21 noiembrie, Buna Vestire din 25 martie şi Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Marie mare din 15 august.

Sfânta Fecioară s-a născut pe 8 septembrie - dată la care se sărbătoreşte Sfânta Marie mică - fiind fiica lui Ioachim şi a Anei, nişte oameni simpli, dar deosebit de credincioşi. Aceştia o duc la Templu încă de la o vârstă fragedă, acest eveniment sărbăto­rindu-se la data de 21 noiembrie sub numele de Intrarea Maicii Domnului în Biserică. La 25 martie, este consemnată ca Buna Vestire ziua în care Arhanghelul Gavril îi spune că Iisus se va naşte din pântecele Ei. Datorită credinţei Sale neclintite, Ea nu se îndoieşte nicio clipă de puterea lui Dumnezeu, care va face din ea o fecioară purtătoare a Pruncului Sfânt.

Când fiul ei a hotărât să o mute din viaţa pământească, Maica Domnului a fost înştiinţată, ca şi în momentul când a rămas grea cu Iisus, de un înger. Arhanghelul Gavril a venit la ea şi a zis: „Acestea zice Fiul tău: vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare“. Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat şi s-a dus pe Muntele Măslinilor ca să se roage. Toţi copacii s-au plecat atunci până la pământ, arătându-i astfel cinstea lor. Apoi s-a întors acasă, şi-a pregătit, în lumină de lumânări, hainele şi patul şi a chemat vecinii, cărora le-a spus de decizia Domnului. Femeile s-au pus pe plâns, dar Preacurata le-a spus că va avea grijă de ele şi de toată lumea, de acolo, din cer.

Se povesteşte în scrierile sfinte cum că, la momentul morţii ei, Apostolii erau departe, prin toată lumea, ca să propovăduiască oamenilor credinţa în Hristos. Pentru a participa la slujba de îngropăciune, ei au fost aduşi de Dumnezeu pe câte un nor, au vorbit cu Maria şi şi-au luat rămas bun de la ea, apoi au purtat patul pe care ea zăcea către satul Ghetsimani, unde au făcut înmormântarea şi unde au stat lângă mormânt. Numai Toma, prin pronie cerească, nu a participat la îngropăciune. După trei zile, când a ajuns şi el, a vrut să sărute mâinile Fecioarei şi, deci, a cerut să se deschidă mormântul. Numai că acolo nu mai era nimeni. Doar giulgiul Fecioarei Născătoare de Dumnezeu. Şi apostolii au aflat, astfel, că Maica Domnului fusese înviată de Fiul ei şi mutată în Împărăţia Cerurilor. Pe 8 septembrie, ne amintim din nou de Maria, Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2010

copyright lumeasatului.ro