Biotehnologia, o ştiinţă care aparţine marilor valori umane

Pe Platforma Biotehnologică de la Staţiunea de Cercetări Agricole din Lovrin s-a reunit zilele trecute aproape toată spuma ştiinţei agricole vegetale. Prima zi a festivităţilor a fost rezervată valorilor umane ce activează pentru promovarea celui mai mare progres ştiinţific agricol al zilelor noastre. S-au aflat acolo academicieni, profesori universitari, cercetători, dar mai ales fermieri, care se încăpăţânează să aştepte ziua când autorităţile române vor înlătura cel mai penibil embargo din istoria agriculturii: interdicţia de a cultiva plante modificate genetic.

Anormală a fost lipsa celor care au obligaţia, prin lege, de a garanta siguranţa alimentară a naţiunii. La prima vedere, s-ar putea crede că prezenţa lor nici nu era dorită. Ce ar avea de expus în faţa unei prezenţe atât de selecte figuri precum cea a unei doamne care pare a atrage ştiinţa românească în zona unei axe ce porneşte de la Viena, continuă la Budapesta şi are capăt de pod Ministerul Mediului? Ce fel de dialog ştiinţific se poate închega, bunăoară, între oameni de ştiinţă autentici şi nişte tipi care se împăunează prin ignoranţă?

Un curent dătător de speranţe!

Şi totuşi, Ministerul Mediului nu are dreptul să se expună prin asemenea specimene, atât timp cât consumă din banii poporului sume imense pentru apărarea sănătăţii noastre. Ar fi şi în afara legilor ţării să accepte chiar tacit idei aberante de genul unor moratorii care îşi au originea în afara hotarelor ţării. Cu sau fără voia lor, România îşi va urma propria cale genetică de dezvoltare a agriculturii. Presiunea vine de jos, din partea fermierilor, iar curentul nou dinspre Bruxelles pare a da speranţă.

În această toamnă, dezbaterea biotehnologică de pe platforma din Lovrin a debutat cu prezentarea noutăţilor de ultimă oră a unor companii străine de elită ce acţionează în România: Monsanto, Pioneer, Syngenta, Euralis, KWS, Caussade, Maϊsadour.
Fiecare companie avea poligonul propriu de experimentare, iar vizitatorilor de rând le era practic imposibil să realizeze o posibilă diferenţă ştiinţifică între acestea.

Ceea ce era mai simplu de evaluat ţinea de bogăţia şi sănătatea parcelelor cultivate, faptul că şi într-un loc, şi-n altul intervenţia omului se rezumă mai ales la însămânţat şi distrugerea totală, la recoltare, a unor lanuri de o bogăţie şi frumuseţe rare. Este jalnic să vezi cum nişte plante încărcate de atâta rod sănătos sunt introduse la crematoriu de parcă ar fi bântuite de ciumă. Dar să avem încă un pic de răbdare! Cel puţin acesta este îndemnul celor care gestionează Platforma Biotehnologică de la Lovrin, supusă deocamdată unei carantine, la originea căreia se înfruntă ştiinţa şi ignoranţa. Dacă nu cumva ceva mai periculos.

Iosif Pop
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2010

copyright lumeasatului.ro