Soia modificată genetic pentru biodiesel

În prezent, problema încălzirii globale a devenit o prioritate, întrucât nimeni nu mai poate contesta „efectul de seră“ provocat de intensificarea emisiilor de gaze în atmosferă (dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot etc.), datorate consumului crescând de combustibili fosili.
Schimbările climatice antropogene, care sunt deja resimţite pretutindeni, sunt însoţite de fenomene meteorologice extreme, fapt ce explică interesul pentru elaborarea de soluţii menite să stopeze haosul climatic actual şi, implicit, să reducă emisia gazelor de seră în atmosferă.

O primă îngrijorare

La fenomenul încălzirii globale se adaugă îngrijorarea privind insecuritatea energetică determinată de costurile tot mai ridicate ale combustibililor bazaţi pe hidrocarburi. În discuţie se află fluctuaţiile acestor preţuri din cauza unor factori geografici şi politici, dar, mai ales, perspectiva epuizării resurselor de combustibili fosili într-un viitor nu foarte îndepărtat. Ca urmare, sunt pe deplin justificate eforturile pentru identificarea unor surse alternative de energie. Diferitele segmente ale sectorului bioenergetic se bazează pe utilizarea biocombustibililor solizi (cărbuni, lemn etc.), gazoşi (biogaz, hidrogen, gaz de sinteză) şi biocombustibili lichizi (bioetanol, biodiesel), utilizarea acestora din urmă înregistrând o creştere rapidă în ultimii ani. Biodieselul obţinut din uleiuri vegetale şi bioetanolul obţinut din biomasa vegetală reprezintă între 15-85% din producţia de biocombustibili lichizi la nivel global, dominată de Statele Unite şi de Brazilia.

Piaţa internă a biocombustibililor lichizi

Producţia de biocombustibili lichizi din prima generaţie, obţinuţi în principal din zahăr, amidon sau din seminţe oleaginoase, printr-un mod de procesare relativ simplu, s-a dezvoltat în România prin construirea a 6 fabrici noi. Obţinerea de biodiesel din uleiuri vegetale întâmpină însă mari dificultăţi în ceea ce priveşte rentabilitatea procedeelor aplicate, deşi instalaţiile sunt noi, majoritatea fiind construite după tehnologii europene. Preţul biodieselului obţinut în România este mai ridicat faţă de cel produs în Europa (de exemplu în Austria) şi SUA, principalul motiv al acestei situaţii fiind costul materiei prime: uleiul de floarea-soarelui, uleiul de soia, uleiul de rapiţă.

În condiţiile date, o soluţie pentru salvarea investiţiilor româneşti din domeniul obţinerii de biodiesel ar fi cultivarea de soia modificată genetic (materie primă mai ieftină) şi prelucrarea industrială a acesteia în scopul obţinerii de biocarburanţi. Din păcate însă cultivarea de soia modificată genetic pentru uz industrial este interzisă în România. De ce? Se pare că din raţiuni politice, să nu le numim altcumva. Dacă Germania are voie să cultive cartof modificat genetic pentru uz industrial, în România de ce nu se poate? Comunitatea ştiinţifică din România – Academia Română, Academia de Ştiinţe Agricole, universităţile agronomice, institutele de cercetare agricolă, institutele de cercetări biotehnologice – susţin la unison aplicarea tehnologiilor moderne, biotehnologice în agricultura românească.

Studiile efectuate de colectivul BIOTEHGEN al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară-Bucureşti în cadrul proiectului TINOCIP (finanţat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Centrul Naţional de Management al Proiectelor-CNMP) împreună cu un colectiv de cercetare al Universităţii Politehnica - Bucureşti privind modelarea şi eficientizarea procedeului de obţinere a biodieselului în ţara noastră, au demonstrat importanţa tehnologiei de cultivare a soiei ale cărei seminţe sunt utilizate în procesul de extracţie a uleiului destinat obţinerii de biodiesel. În ceea ce priveşte uleiul de soia, o modalitate de scădere a preţului de cost este cultivarea de soia modificată genetic; în acest context, colectivul nostru susţine cu responsabilitate cultivarea de soia modificată genetic în România pentru impulsionarea producţiei de biodiesel.

Prof. univ. dr. Ştefana Jurcoane, Facultatea de Biotehnologii Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară-Bucureşti
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2011