Etiopia - Leagănul umanităţii şi tărâm al contrastelor (XIII)
Paradis şi infern, natură şi aventură, culoare şi diversitate - aşa a fost contactul cu ţinutul etiopian. Nu pot să uit impresia creată de fiecare peisaj întâlnit şi de contrastul dintre vegetaţia din zonele înalte şi mai umede şi zonele joase, uscate. Pot spune că în Etiopia întâlneşti aproape toate plantele cunoscute din tratatele de botanică. Cu siguranţă însă câteva stârnesc interesul oricărui vizitator pe aceste meleaguri.
Plantele biblice
Mirtul, smirna şi tămâia, atât de cunoscute din ritualurile religioase, sunt obţinute din arbuşti pe care i-am văzut pe meleaguri etiopiene. Mi-am propus să descriu câte ceva din simbolistica şi calităţile lor pentru că am simţit că fac parte din viaţa de zi cu zi a oamenilor de pe aceste meleaguri.
Mirtul (Myrtus communis) este un arbust veşnic verde, cu frunzişul des, frumos mirositor şi cu flori mici, albe, utilizat în industria cosmetică şi farmaceutică.
Pentru creştinism este simbolul biruinţei asupra morţii. Este considerat şi simbol al frumuseţii, tinereţii şi fecioriei, fiind purtat în jerbe şi cununi de nuntaşi. În zilele de sărbătoare, israeliţii împodobeau cu frunze de mirt colibele. În Antichitate, mirtul era arbustul închinat zeiţei Afrodita.
Smirna (Commiphora myrrha) este un arbust cu frunze mici, ovale, ramuri ceruite şi spini mari. Înzestrată cu o mireasmă specială şi cu proprietăţi vindecătoare, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Răsărit le-au adus pruncului Iisus la naşterea Sa. Despre parfumul său se crede încă din Antichitate că îndepărtează toate ispitele şi gândurile negre, predispunând sufletul la rugăciune şi meditaţie. Smirna este în tradiţia creştină simbolul cuminţeniei şi al înţelepciunii.
Arborele de tămâie (Boswellia sacra) arbore ce depăşeşte 2 m înălţime, cu una sau mai multe tulpini. Scoarţa are textura hârtiei, iar prin mici incizii se obţine un lichid alb care se solidifică rapid, formând mici pietricele de culoarea chihlimbarului. Tămâia este întotdeauna utilizată în slujbele religioase creştine. În trecut, tămâia era folosită în ritualuri mistice de către babilonieni, perşi, asirieni, egipteni. Grecii şi romanii apelau la proprietăţile aromatice pentru a-şi parfuma locuinţele. În China este încă folosită în medicina tradiţională.
Ceaiul şi cafeaua abisiniană
Din khat şi arborele de cafea se obţin produsele aflate pe primele locuri la export în Etiopia. Sunt, de fapt, simboluri pe care le-am văzut la ele „acasă“ şi am simţit mândria etiopienilor atunci când le prezintă.
Khat-ul (Catha edulis), numit şi „drogul verde“, este un arbust asemănător arborelui de ceai. Datorită proprietăţilor stimulante (mecanismul de acţiune este asemănător) frunzele sunt mestecate sau fierte, iar consumul khat-ului depăşeşte în unele zone consumul de cafea. Snopuri de frunze sau ramuri, legate în frunze de banan, în hârtie umedă sau în plastic pentru a menţine prospeţimea, se vând şi se consuma în termen de până la 4 zile de la recoltare, deoarece frunzele uscate îşi pierd efectul.
Arborele de cafea (Coffea arabica) este un arbore cu frunziş persistent. Frunzele sunt de culoare verde închis şi au marginea ondulată. Are florile albe şi intens parfumate. Din aceste flori apar fructele, care sunt de mărimea şi culoarea măceşelor şi conţin două boabe de cafea. Vestita cafea etiopiană este savurată la ceremonialul specific pe aceste meleaguri, despre care am mai scris.
Cu siguranţă aş putea descrie mai mult din flora spontană şi cultivată a Etiopiei pentru că cea cee am văzut a fost unic şi fascinant. Sper că am reuşit să vă stârnesc curiozitatea şi că vă veţi dori să aflaţi şi despre alte locuri, obiceiuri şi peisaje în numărul următor.
Dr. Teofilia Banu
REVISTA LUMEA SATULUI NR.13, 1-15 IULIE 2011
GALERIE FOTO
