DICTIOCAULOZA, o boală favorizată de timpul ploios

Bolile aparatului respirator la animale au cauze diverse, una dintre ele fiind cea parazitară. Astfel, DICTIOCAULOZA este o parazitoză a aparatului respirator care afectează ovinele, caprinele, bovinele şi cabalinele. Boala evoluează cronic, rareori acut şi afectează mai grav tineretul. Agenţii etiologici ai dictiocaulozei sunt geohelminţi din familia Dictyocaulidae, care au corpul filiform şi se dezvoltă ca adulţi în arborele traheo-bronşic.

Localizarea

Ciclul biologic al paraziţilor implică o fază care se dezvoltă în organismul animalelor şi o alta care se dezvoltă pe sol (geohelminţi). Astfel, viermii adulţi se localizează în bronhii şi trahee, unde se hrănesc cu mucus, iar la maturitate elimină ouă din care ies larve care sunt eliminate în mediul exterior prin fecale. Dezvoltarea acestor larve se face numai dacă există condiţii favorabile de umiditate, temperatură şi oxigen. De aceea, dictiocauloza are caracter sezonier, fiind foarte răspândită vara, în anii ploioşi.

Contaminarea

Contaminarea animalelor se face cu larve, în special la păşune, iar cele mai grave şi mai multe cazuri de îmbolnăviri apar la oi şi capre. Animalele tinere întreţinute necorespunzător sunt cele mai afectate. Poluarea păşunilor cu larve, în ţara noastră, începe primăvara, când animalele sunt scoase la păşune. Astfel există un cerc vicios, păşunea este o sursă de infestare pentru animale, iar animalele o sursă de infestare pentru aceasta. Condiţiile igienice deficitare ca aglomerarea, umezeala, noroiul, adăposturi necorespunzătoare, subnutriţia sau raţii alimentare dezechilibrate sunt factori favorizanţi ai bolii.

Simptome

Tineretul speciilor amintite este cel mai afectat şi prezintă jetaj abundent (le curge nasul), tuse, respiraţie accelerată, mai ales dimineaţa, la schimbări bruşte de temperatură sau în urma eforturilor. Animalele afectate nu au poftă de mâncare, slăbesc foarte mult, iar la viţei pot să apară asfixii şi pot muri în timpul accesului de tuse. Uneori, apare şi o fază clinică digestivă, manifestată prin diaree urât mirositoare şi sete accentuată.

Diagnosticarea

Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice, coroborate cu aspectele epizootologice: izbucnirea îmbolnăvirilor cu caracter enzootic în sezoanele de vară, în anii ploioşi cu manifestări grave mai ales la tineret, întreţinut pe păşuni umede sau în adăposturi neigenice, cu umezeală.

Acţiuni preventive

Pentru prevenţia dictiocaulozei, în verile ploioase, recomandăm:
n deparazitarea suplimentară a animalelor, cu antihelmintice: la rumegătoare – ROMBENDAZOL suspensie, ROMBENDAZOL PLUS, ROMIVERMECTIN, LEVAMISOL, ROMFENBENDAZOL; la cabaline – ECVIROM.

- se va evita scoaterea animalelor pe păşunile cu bălţi sau smârcuri de apă,
- o măsură de prevenţie importantă este alimentaţia echilibrată, realizată prin suplimentarea furajelor cu premixuri vitaminice. Tratamentul se face cu unul dintre medicamentele amintite, iar eventualele infecţii secundare se tratează cu antibiotice cu spectru larg: AMOXICILINA, AMPICILINA, OXITETRACICLINA, asociate cu analeptice cardiorespiratorii – PNEUMOGURAD şi tonice generale precum MULTIVITAROM, VITAMINA AD3E, VITAMINA C etc.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar, doctor în ştiinţe medicale
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2010

copyright lumeasatului.ro