Este timpul să culegem cătină!

A venit toamna şi, chiar dacă multe dintre plante au început să se ofilească sub adierea vânturilor reci, încă mai găsim în natură remedii pentru suferinţele organismului.

Unul dintre aceşti arbuşti fructiferi este cătina, renumită pentru elementele nutritive care se găsesc în fructele ei.

Scurt istoric

Despre Hippophae rhamnoides, arborele cunoscut în popor sub denumirea de cătină, ştim că are în lume o răspândire foarte mare, fiind întâlnit în Siberia, Europa, Asia, Persia, chiar şi Himalaya. La noi în ţară, cătina a ajuns să aibă un statut aparte.

Dacă odinioară arbustul de cătină creştea în cultura sporadică pe povârnişurile Văii Prahovei sau pe dealurile judeţului Buzău, uneori chiar şi în Delta Dunării, astăzi cătina este obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă de la Institutul de Cercetări Mărăcineni. Pe lângă valoarea naturistă foarte mare pe care o prezintă acest arbust, mai are proprietatea de a fixa terenurile abrupte, degradate, prevenind astfel alunecările. Datorită acestui motiv a ajuns să fie foarte apreciat şi de silvicultori

Cidru din cătină şi tinctură

Fructele sale se culeg la începutul toamnei şi pot avea multiple întrebuinţări. Pot fi folosite fie pentru infuzii şi ceaiuri, fie pentru a se prepara dulceţuri şi marmelade.

Pentru prepararea cidrului din fructe de cătină sunt necesare 200 g de fructe uscate peste care se toarnă 5 litri de apă fiartă şi răcită. Se adaugă 1,5 kg de zahăr sau 2 kg de miere şi 20-25 g drojdie de bere. Procesul de fermentare durează 15-20 zile, iar vasul în care este ţinută compoziţia se agită uneori şi trebuie să dispună de un tub de fermentaţie.

Următorul pas în obţinerea cidrului este decantarea, iar apoi depozitarea în sticle şi păstrarea într-un loc răcoros.

Tinctura din cătină este un foarte bun cicatrizant şi se foloseşte extern, aplicându-se direct pe rană. Pentru a obţine acest preparat este nevoie de  şapte linguri de praf de coajă, care se pun într-o sticlă cu 250 ml alcool alimentar de 70-80 de grade. Compoziţia se lasă la macerat 15 zile, după care se strecoară.

Crengile necojite pot fi şi ele folosite pentru a prepara un decoct. Pentru aceasta sunt necesare două mâini de ramuri mărunţite. Se introduc într-un vas cu apă unde sunt lăsate o zi întreagă, pentru ca seara să se filtreze. Maceratul obţinut se pune deoparte, iar ramurile se mărunţesc şi se fierb douăzeci de minute la foc mic. Se filtrează din nou şi se lasă la răcit. Ulterior se amestecă cele două extracte, din care se obţin aproximativ trei sferturi de litru de preparat, care se consumă pe parcursul unei zile.

Ce spun medicii?

Cătina, în special fructele sale, este considerată o resursă de vitamine naturale benefice organismului. În pulpa fructului de cătină se regăsesc elemente nutritive foarte importante, printre care: apă în procent de 85%, provitamina A, vitaminele B1, B2, C, E, F, D şi o serie de acizi necesari organismului.

În consecinţă, cătina are rolul unui stimulator al sistemului imunitar. Uleiul din cătină este folosit pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal, alergiilor, reumatismului, afecţiunilor neuroendocrinologice, circulatorii şi hepatice. Preparatele obţinute din cătină vindecă afecţiunile oftalmologice, coronariene, hipertensiunea arterială şi gingivitele.

Cătina are însă aporturi în medicină mult mai importante, fiind folosită pentru tratarea unor boli considerate incurabile, de exemplu leucemia sau boala Parkinson.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2010

copyright lumeasatului.ro