Imprimati articolul

Importanţa mineralelor şi vitaminelor în hrana porcilor

Elementele minerale, denumite şi cenuşă brută, se găsesc în nutreţuri fie sub formă de săruri libere (combinaţii de anioni şi cationi), fie ca atomi în combinaţii organice (fosfor în acizi nucleici, sulf în aminoacizi, cobalt în vitamina B12). Importanţa mineralelor în hrana porcilor a fost reconsiderată în ultimii ani ca urmare a schimbărilor majore ce au avut loc în acest sector. Înainte de orice, s-a ameliorat capacitatea de conversie a aminoacizilor şi energiei în ţesut muscular, de unde necesitatea reconsiderării cerinţelor de minerale şi vitamine.

Anumite minerale se găsesc în cantităţi mari în ingredientele furajere, în timp ce altele sunt în cantităţi mici sau chiar urme. După importanţa lor cantitativă, elementele minerale sunt separate în două grupe:

• macroelemente: se găsesc în cantităţi de peste 100 mg/ kg în nutreţuri şi în corpul animal;

• microelemente (oligoelemente): se găsesc în cantităţi foarte mici (sub 100 ppm) în furaje şi în corpul animalelor.
În organismul animal substanţele minerale pot avea rol plastic (pasiv, intrând în componenţa unor ţesuturi) şi/sau rol funcţional (activ, intervenind în metabolismul substanţelor nutritive, în menţinerea preiunii osmotice, permeabilitatea celulară, echilibrul acido-bazic, excitabilitatea neuro-musculară şi intrând în compoziţia unor enzime, hormoni, vitamine sau alţi compuşi esenţiali, de exemplu hemoglobina).

Vitaminele sunt altă clasă de nutrienţi necesari pentru funcţionarea metabolică normală a organismului. Termenul „vitamine“ descrie componenta organică distinctă faţă de aminoacizi, carbohidraţi, lipide, care este necesară în cantităţi mici pentru o creştere şi reproducţie normale. Vitaminele sunt compuşi organici cu structură chimică foarte variată, indispensabili vieţii animalelor în toate manifestările sale: creştere, întreţinere, reproducţie, menţinerea sănătăţii etc.

Spre deosebire de celelalte grupe de substanţe nutritive, vitaminele nu au un rol plastic sau energetic, ci acţionează ca biocatalizatori ai numeroaselor reacţii în metabolismul celular sau în sinteza şi acţiunea hormonilor (vitaminele liposolubile) sau ca factori în reacţiile enzimatice (vitaminele B), adică unele enzime nu pot să-şi îndeplinească rolul decât în prezenţa unei anumite vitamine. Vitaminele nu pot fi înlocuite unele de altele sau de alte substanţe asemănătoare.

Unsprezece vitamine sunt adăugate în mod normal în hrana porcilor datorită faptului că ingredientele furajere utilizate în mod obişnuit în structura reţetelor de nutreţ combinat (cerceale, şrot de soia etc.) sunt deficiente în aceste elemente. Aceste vitamine sunt împărţite în două grupe: liposolubile (A, D, E, K) şi hidrosolubile (riboflavina, niacina, acidul pantotenic, colina, biotina, vitamina B12 şi acidul folic). În organismul porcilor vitaminele B6, C şi tiamina îndeplinesc, de asemenea, o serie de funcţii.

În momentul formulării reţetelor de nutreţ combinat se are în vedere, alături de satisfacerea cerinţelor în energie şi proteine (aminoacizi), acoperirea necesarului de vitamine şi minerale, cu atât mai mult cu cât hrana în exces poate fi costisitoare, în timp ce furnizarea unor substanţe nutritive în cantităţi insuficiente poate reduce performanţele bioproductive şi, în plus, se poate instala starea de boală. La aceste aspecte se adaugă faptul că reţetele de nutreţ combinat variază considerabil în ceea ce priveşte proporţia substanţelor nutritive care sunt biodisponibile.

De exemplu, biodisponibilitatea calciului nu este la fel de importantă ca cea a fosforului în formularea reţetelor. Motivul îl constituie faptul că grăunţele de cereale şi multe alte ingrediente au un conţinut scăzut în calciu, ceea ce înseamnă că biodisponibilitatea acestuia nu poate influenţa în măsură ridicată modul de alcătuire a reţetelor, iar calciul din surse anorganice adăugat în raţii are disponibilitate mare la purcei. La tineretul porcin, biodisponibilitatea fosforului din sursele proteice vegetale variază între 45-50% în cereale şi 18-39% la şrotul de soia. Diferenţele în ceea ce priveşte biodisponibilitatea fosforului din cereale rezultă din cantităţile diferite de fosfor sub formă de acid fitic şi fitaze pe care le conţin cerealele.

Optimizarea raţiilor de hrană presupune luarea în considerare a parametrilor de calitate ai nutreţurilor şi a normelor de hrană. Necesarul de vitamine şi minerale se asigură prin încorporarea în nutreţul combinat a unui premix vitamino-mineral (zoofort) în proporţie de 1%. Se recomandă omogenizarea în prealabil a premixului şi includerea în componenţa acestuia a vitaminelor şi mineralelor la nivelul cerinţelor care sunt diferite în funcţie de vârstă şi starea fiziologică. IBNA Baloteşti este institutul pilot în producerea zooforturilor. Pentru porci, IBNA Baloteşti produce trei tipuri diferite:

P1+2 – premix vitamino – mineral pentru hrana purceilor sugari şi a tineretului porcin;
P3+4 – premix vitamino – mineral pentru hrana porcilor în creştere şi îngrăşare;
P5+6 – premix vitamino – mineral pentru hrana porcilor de reproducţie;
INGREDIENTE : VITAMINE: A, D3, E, K3, B1, B2, B3, B5, B6, B7, B9, B12, C.
MINERALE: Mn, Fe, Cu, Zn, I, Se. ANTIOXIDANT (ETOXICHIN, BHT , BHA)
TOATE INGREDIENTELE SPECIFICATE SUNT ÎNCORPORATE PE SUPORT CEREALIER.

Dr. ing. Mihaela HABEANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2011

֩ Comentarii