Împădurirea haldelor miniere, ca o poveste fără sfârşit

„Exploaţiile miniere de suprafaţă din judeţul Gorj distrug sute de hectare de teren arabil, aducând la suprafaţă pământ steril, pe care nu mai cresc nici măcar mărăcinii. Teoretic, odată extras lignitul, terenul ar trebui readus la condiţia iniţială şi redat agriculturii. În acest scop sunt alocate sume importante de la Bugetul de Stat. Numai că banii sunt cheltuiţi după bunul plac al directorilor de mină. Cel mai adesea, în loc de pământ arabil se returnează halde de steril.

Pe raza Direcţiei Silvice Târgu-Jiu există mai multe exploataţii miniere de suprafaţă. În urma lor rămâne un teren degradat, impropriu pentru agricultură, care trebuie împădurit. Fenomenul este următorul: o anumită suprafaţă de teren este scoasă definitiv din circuitul forestier al statului; în schimb, exploataţia minieră trebuie să ofere o suprafaţă de teren în compensare. Acel teren este considerat epuizat, adică nu mai are cărbune, pentru că a fost extras.

Exploataţia minieră are obligaţia să pregătească terenul înainte de predare. Numai că solul este arid, format în cea mai mare măsură din steril. Ca să vă daţi seama, în pământ abia se dezvoltă salcâmul. Numai această specie rezistă la condiţiile solului şi vegetează oarecum normal. Am încercat să plantăm şi alte specii, dar fără folos. Menţionez că, în regim de exploatare normală, raţională, pădurea de salcâm se regenerează 100% pe cale naturală“ – a declarat Adrian Ovidiu Cârstec, directorul Direcţiei Silvice Târgu-Jiu, din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, pentru Lumea satului.

Astfel de terenuri degradate, peste 15.000 de hectare, au fost retrocedate şi foştilor proprietari de terenuri agricole. Oamenii au încercat să cultive plante tehnice sau furajere, nepretenţioase la sol. Însă nu a crescut nimic!

Aurel Tomescu, de la Direcţia vegetală din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Gorj, ne-a spus că şi aceste terenuri ar trebui reîmpădurite cu salcâm, pentru că nu se poate face agricultură.

Gorjenii spun că salcâmul este supranumit „stejarul săracului“ datorită calităţilor pe care le are. Arborele creşte mai repede decât stejarul şi poate fi exploatat după numai 20-30 de ani, faţă de stejar care are nevoie de 100-120 de ani pentru a fi tăiat. De asemenea, are o bună rezistenţă mecanică şi putrezeşte greu, motiv pentru care se utilizează şi în minele de adâncime, pentru susţinerea galeriilor. Ca şi cum nu ar fi fost suficiente exploataţiile miniere, care scot terenul din circuitul agricol cel puţin 4-5 ani, mai există şi sondele. Acestea ocupă acum 44 ha, terenul rămâne în extracţie 40-50 ani, iar refacerea mai durează încă vreo 20-30 de ani.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu