Imprimati articolul

Impactul renunţării la tehnologiile convenţionale de creştere a păsărilor

Situaţia se va agrava după 1 ianuarie 2012, când tipurile convenţionale de baterii vor fi interzise. În momentul de faţă, în România o mare cantitate de ouă se produce în această tehnologie. Sectorul industrial produce în prezent doar cca o treime din ouăle realizate înainte de 1989. Din această cauză trebuie să căutăm soluţii pentru ca românii să consume ouă româneşti, nu din import, cum se întâmplă în perioada actuală.

Sistemul nostru, unul atipic

În gospodăriile ţărăneşti se regăsesc peste 82% din totalul găinilor ouătoare din România (cca 38 mil.). Cert este că ouăle ţărăneşti nu se regăsesc în comerţul organizat, acestea fiind omise şi de reglementările UE privind clasificarea. O asemenea pondere a găinilor din gospodăriile ţărăneşti este atipică pentru avicultura Uniunii Europene. Cele cca 6,5 mil. de găini din sectorul industrial se menţin la acest nivel numai iarna, cât timp piaţa este favorabilă, în sezonul de vară efectivele scăzând semnificativ. De exemplu, la 30 iunie 2009 existau doar 4,4 milioane de găini crescute în ferme organizate, din care 3,1 milioane în marile societăţi şi 1,3 milioane în ferme de dimensiuni mici sau mijlocii.

Ce ar trebui făcut?

Ar fi de datoria autorităţilor de decizie de a acorda un punctaj superior pentru eligibilitatea proiectelor care vizează fermele de găini ouătoare, în special a celor de dimensiuni mijlocii sau mari. Acest lucru ar trebui să fie valabil şi în cazul micilor producători, aflaţi în asociaţii de crescători, şi să le permită realizarea de utilităţi comune: producerea de pui de o zi şi de furaje sau înfiinţarea de staţii de sortare autorizate, care să le permită ieşirea cu ouă pe piaţa organizată.

Credinţa mea este că, în condiţiile actuale, este greu, dacă nu imposibil, să echipăm noile capacităţi de producţie cu baterii îmbunătăţite, care satisfac toate exigenţele UE (majorarea la 750 cm pe găină a spaţiului de cazare de la 400 cm în bateriile convenţionale actuale, datorită cuştii cu cuib de ouat, loc de scurmat, stinghii de căţărat şi instalaţii pentru scurtarea ghearelor). Cel puţin până când noile tipuri de baterii vor deveni accesibile ca investiţie specifică şi economice în exploatare. Creşterea tradiţională la sol, inclusiv cu posibilitatea accesului pe spaţii înierbate în timpul verii, dar şi a creşterii în spaţii închise, pe aşternut permanent, pot constitui soluţii pe termen mai lung, chiar dacă mai puţin economice decât în baterii convenţionale.

Or, în condiţiile de criză prin care trece România, puţini, foarte puţini, vor fi acei avicultori care îşi vor permite să facă o nouă retehnologizare, după doar numai câţiva ani în care au investit în sisteme de creştere şi tehnologii care la vremea respectivă erau socotite a fi cele mai performante. Aceasta este marea problemă a avicultorilor români, iar oficialităţile noastre ar trebui să facă de pe acum demersuri la Bruxelles pentru a explica situaţia specifică a României, pentru a obţine unele derogări.

Prof. univ. dr. Ilie VAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 14, 16-31 IULIE 2010

֩ Comentarii