Imprimati articolul

Huţulul, în patrimoniul genetic de la Lucina

În apropiere de Moldova-Suliţa, Suceava, un capăt de lume de pe raza Direcţiei Silvice Suceava, din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, se află Herghelia Lucina, singura din România unde sunt crescuţi caii huţuli. Această rasă de cai care a primit numele locuitorilor acestor meleaguri mai există doar în Slovacia, Austria, Polonia şi Ungaria. În România este centrul de formare, a afirmat ing. Mihaela Sarafeşcu, şefa hergheliei.

Scurt istoric

„Primele date despre Calul Huţul există din anul 1606 şi au fost consemnate în cartea Hipica, unde este nominalizat şi strămoşul său, calul sălbatic denumit Calul Tarpan. Huţulul este tipul calului de munte. Are picioare scurte şi cornul copitei puternic, astfel încât se poate căţăra pe povârnişuri. Este rezistent la temperaturile scăzute ale iernii şi poate duce pe spate 120 kg şi trage 800 kg, în medie“ – a declarat gazda noastră. Este singura rasă autohtonă care a rezistat peste vremuri, datorită nucleului selecţionat şi crescut la Lucina.

Încă din anul 1788, Lucina a fost întrebuinţată ca păşune alpină, fiind totodată şi secţie de creştere a tineretului cabalin.

În anul 1856, pe vremea ocupaţiei austriece, s-a înfiinţat herghelia de cai huţuli, sub comanda col. Martin Von Hermman. Aceşti cai erau apreciaţi de armata austriacă, în special de companiile de mitraliori, datorită abilităţilor excepţionale de a se strecura pe potecile de munte, pe marginea prăpăstiilor. Totodată, puteau duce o încărcătură impresionantă pe samar, nefiind pretenţioşi la condiţiile de hrănire, cu rezistenţă şi grad de adaptabilitate excepţionale, a povestit tânăra ingineră.

În semilibertate, pe păşuni

Centrul administrativ şi grajdurile pentru armăsarii pepinieri, iepele mame şi cele de agrement se află pe un platou cu înălţimea de 1.300 m. Însă herghelia se întinde pe 1.774 ha, de la cota 1.200 m până la Vârful Lucina, 1.588 m. Există opt grajduri, pentru diferite vârste ale cailor şi scopuri. Însă cele mai multe exemplare trăiesc în semilibertate, pe păşuni, indiferent de vreme.

În funcţie de perioadă, aici se află 250-300 de capete din rasa Huţul, dintre care 130 aparţin patrimoniului genetic al statului. Tot aici există şi câteva exemplare din rasele româneşti de Ponei (rezultat din încrucişarea poneiului Shetland cu iepe huţule de talie mică) şi Cal de Bucovina (semigreu cu iepe huţule de talie înaltă).

Ziua porţilor deschise

Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, administratorul hergheliilor tradiţionale româneşti, a organizat recent acţiunea denumită „Porţi deschise“. Acest eveniment s-a desfăşurat în 14 herghelii şi depozite de armăsari, din 13 judeţe, inclusiv la Lucina.

Cu această ocazie, iubitorii de cai au putut vizita hergheliile, fiind de asemenea invitaţi la plimbări cu trăsura. Grupurilor organizate li s-au prezentat rasele de cai, istoricul, aspecte din activitatea de creştere, îngrijire şi pregătire a cailor. Vizitatorii au putut asista şi la demonstraţii de călărie şi atelaje şi au avut loc chiar şi concursuri de sărituri peste obstacole, la care au participat sportivi din categoriile copii, juniori şi tineret.

Menţionăm că la Lucina se practică agrementul ecvestru în tot timpul anului. Pe lângă vizitare, turiştii se pot bucura de o partidă de călărie sau de o plimbare cu sania (iarna), de cursuri de călărie pentru începători sau avansaţi, de demonstraţii şi prezentare ecvestră. Sau, cine vrea, poate să cumpere un cal, preţul fiind între 900 şi 3.000 de lei. Extraordinar de puţin!

„Călăria este aproape a doua natură pentru om şi, de aceea, se învaţă deosebit de uşor, în aspectele ei de bază. Primordial este respectul pentru cal, iar odată ce îl veţi descoperi, acest sentiment se va transforma în dragoste. Veţi ajunge astfel să apreciaţi ceea ce numai calul vă poate oferi, respectiv siguranţa, posibilitatea de a vedea mai departe şi de a merge acolo unde altfel nu aţi fi ajuns“ – a adăugat Mihaela Sarafeşcu.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR.13, 1-15 IULIE 2011

֩ Comentarii