Imprimati articolul

Hrănirea vitelor pentru carne

În alimentaţia vitelor pentru carne se poate utiliza o mare varietate de furaje. Acestea sunt clasificate pe grupe, în funcţie de conţinutul lor în nutrienţi şi de forma fizică, după cum urmează:

• Furaje suculente reprezentate de nutreţurile verzi sau însilozate, rădăcinoase şi tuberculifere. Acest tip prezintă un conţinut ridicat de umiditate (peste 20%).

• Furaje de volum (fibroase şi grosiere).
În această categorie se încadrează fânul, paiele, pleava de cereale şi produsele deshidratate şi se caracterizează printr-un conţinut ridicat în fibre (nutreţuri uscate, care conţin peste 15% celuloză şi hemiceluloză), de obicei cu valoare energetică medie sau scăzută. Conţinutul lor în proteine este foarte variabil, în funcţie de furaj şi de stadiul de vegetaţie.

• Furaje concentrate precum porumbul, orzul, ovăzul, grâul.
Acestea au un conţinut mare în energie şi relativ scăzut în fibră (sub 15% celuloză brută), iar valoarea proteică este în general moderată.

• Oleaginoasele precum floarea-soarelui, soia, şrot de soia, turte de soia, făină de rapiţă prezintă o valoare proteică şi energetică ridicată şi au un conţinut variabil de fibre.

• În categoria mineralelor şi vitaminelor intră sărurile de calciu, sărurile de fosfor, oligoelementele şi vitaminele.

Nutreţurile verzi

Acestea se produc pe păşuni naturale sau artificiale, în culturi furajere sau culturi compromise.
Pajiştile naturale sunt reprezentate de suprafeţele de teren acoperite cu ierburi perene, care pot fi păşunate pe timpul verii (mai ales în zona montană) sau cosite pentru fân, în zonele mai joase (deal, câmpie). Pentru întreţinerea păşunilor naturale existente sunt necesare anumite măsuri de curăţare şi fertilizare.

Pentru sezonul călduros, necesarul de furaj poate fi asigurat de păşuni naturale, iarba fiind o sursă de hrană ieftină, dar complexă, cu o digestibilitate mărită (70-90%) şi cu un conţinut ridicat în vitamine. Plantele verzi conţin clorofilă, care are rolul de a mări conţinutul hemoglobinei în eritrocite şi leucocite. Întreţinerea animalelor de carne pe păşune este o metodă economică, sănătoasă pentru organismul animal, intensificând funcţia de reproducţie a animalelor adulte şi reducând cazul îmbolnăvirilor.

Pajiştile naturale sunt reprezentate de vegetaţie ierboasă, caracteristică ţării noastre, şi pot fi de origine primară (cele apărute spontan, sub influenţa factorilor pedoclimatici) sau de origine secundară (vegetaţie spontană, apărută în locurile defrişate).

Pajiştile naturale au o structură floristică cu o valoare nutritivă variabilă, în funcţie de regiune, datorită factorilor determinanţi, cum ar fi: altitudinea, nivelul precipitaţiilor, natura solului şi modul de exploatare. Acestea beneficiază de o structură floristică bogată, în care intră numeroase specii de plante anuale şi perene, cu rol important în creşterea calităţii furajelor. Relieful variat din ţara noastră poate reprezenta un atu pentru crescătorii vitelor de carne.

Ing. Gheorghe NEAŢĂ
REVISTA LUMEA SATULUI NR.13, 1-15 IULIE 2011

֩ Comentarii