Imprimati articolul

Greu cu fondurile europene!

Acordarea de asistenţă în vederea accesării fondurilor europene de către fermieri a constituit unul dintre obiectivele de cea mai mare importanţă pentru ANCA şi oficiile sale din ţară. În acest sens au avut loc acţiuni de informare şi popularizare susţinute prin care au fost identificaţi potenţialii beneficiari ai fondurilor structurale.

Speranţe deşarte

Măsura 141, reprezentând sprijinul pentru fermele de semisubzistenţă, a dat speranţă producătorilor agricoli că pot să dezvolte exploataţia proprie, fără prea multe acte, adunând fiecare bucată de pământ şi fiecare animal pentru îndeplinirea punctajului necesar. Zvonul că pot lua nişte bani a circulat repede, dovadă stând listele imense cu potenţialii beneficiari înscrişi, sutele şi miile de proiecte elaborate, dar şi preocuparea consultanţilor în vederea asigurării unui număr cât mai mare de proiecte eligibile.

La prima vedere totul părea foarte clar şi simplu. Analizând însă esenţa actelor normative, problemele au fost posibil, dar uneori imposibil de rezolvat. Concret:

- din ignoranţă sau din neştiinţă, o parte din producătorii agricoli nu au trecute, la Registrul agricol, suprafeţele aflate în proprietate, moşteniri sau arendă şi nici animalele, la medicul veterinar;

- preocupaţi de problemele lor, producătorii agricoli au uitat faptul că au nu numai drepturi, dar şi obligaţii dacă vor să valorifice produse pe piaţa liberă: obligaţia de a fi înscris la primării în vederea obţinerii certificatului de producător, precum şi calificarea profesională în meseria de agricultor;

- lipsa unor acte de proprietate asupra terenurilor, aflate deja de mulţi ani, înscrise la rolul producătorului. Cu aceeaşi situaţie se confruntă şi cei care au cumpărat terenuri cu chitanţă de mână, document care nu poate fi luat în considerare la accesarea fondurilor europene;

- apartenenţa la o formă asociativă, fie cooperativă agricolă, fie asociaţie de producători ori grup de producători, constituie criterii de selecţie care avantajează o parte din producători, dar îi defavorizează pe cei care nu au încredere în noile structuri.

Adevărul este că aceste cerinţe au fost sau nu înţelese de populaţia din mediul rural şi de aici marile greutăţi în gestionarea unei exploataţii de semisubzistenţă.

O documentaţie stufoasă

Documentaţia pentru elaborarea unui proiect pe Măsura 141 este considerată a fi stufoasă şi anevoios de realizat pentru nişte oameni simpli care nu sunt obişnuiţi cu birocraţia, iar rezultatul acestei măsuri se va putea vedea peste trei ani sau poate peste cinci ani.

În astfel de situaţii, toţi cei implicaţi în accesarea fondurilor europene trebuie să vorbească aceeaşi limbă, începând cu repre­zen­tanţii de la MAPDR, respectiv Direcţia Autorităţii de Management, până la direcţiile agricole şi la consultanţii agricoli din oficii, respectiv cei care elaborează proiecte.

Dacă pentru sesiunea din 27 februarie 2009 numărul potenţialilor beneficiari ai Măsurii 141 era de ordinul sutelor de mii, pentru următoarea sesiune din 2009, necunoscută încă, numărul beneficiarilor a scăzut drastic. Asta şi pentru că situaţia primei sesiuni nu a fost făcută încă public de MAPDR sau pentru că producătorii agricoli nu mai vor să devină fermieri moderni şi nu mai au curaj să acceseze fondurile europene de frica documentaţiei stufoase.

Ing. Ionel DRÂMBĂ, OJCA Vrancea
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2009

֩ Comentarii