Imprimati articolul

GRĂDINA – un fel de regat al naturii şi speranţei

Grădina este o aşezare al cărei nume se potriveşte de minune cu trupul şi sufletul ei. Se află pe şoseaua Constanţa – Tulcea şi cuprinde încă două sate la fel de frumoase: Cheia şi Casian. Ca să ajungi la Grădina, treci negreşit prin zona magică a Cheilor Dobrogei, spectaculoasă formă de relief, sculptată de vremuri în calcar jurasic. Locul este cunoscut de arheologi şi călători interesaţi de vestitele peşteri „La izvor“ şi „La Adam“, care ar fi fost primele adăposturi umane.

O altfel de civilizaţie

Intrarea în comună, în civilizaţie deci, se face prin regatul naturii, de o frumuseţe care îţi taie respiraţia. Intri în sat cu o stare de uimire, recunoştinţă şi smerenie mistică. Te aştepţi ca realitatea satului românesc de astăzi să te doară, să primeşti în ochi biletul de ieşire din Rai pentru că – nu-i aşa? – la ce să te aştepţi de la o comună care, până la 1 ianuarie 2005, a aparţinut de o altă surată, localitatea Târguşor, acolo unde ajungeau toate fondurile, unde se stabileau priorităţile în privinţa dezvoltării rurale? Din fericire, administraţia Târguşor a fost zgârcită cu Grădina: n-a făcut lucrări care să schimbe fundamental chipul satului! Acest fapt este şi rău, şi bun deopotrivă. Rău este că oamenii, care s-au încăpăţânat să rămână aici, nu se bucură de beneficiile civilizaţiei moderne: apă curentă, staţie de epurare, drumuri asfaltate etc...

Rău este şi faptul că, până astăzi, nu s-a construit un dispensar funcţional, nu sunt locuri de muncă pentru tineri şi câte şi mai câte... Bun este faptul că legătura între priveliştea unică, peisajul tulburător de la Cheile Dobrogei şi comuna Grădina se face lin, nesupărător pentru iubitorii de călătorii spirituale, pentru orăşenii care caută pacea, blândeţea, curăţenia locurilor şi a oamenilor.

Grădina a rămas o aşezare arhaică, un loc unde oamenii cred că a trăi înseamnă să ai rădăcinile înfipte bine în pământ şi să nu muţi albia râurilor. „Norocul“ acesta poate fi sporit, poate fi şansa, asul din mânecă al actualei administraţii locale, care poate exploata la maximum potenţialul turistic al zonei. Iată o şansă pentru locuitorii comunei Grădina, care nu le poate fi refuzată!

Probleme mari pe capul primăriţei

Primăriţa Gabriela Iacobici, fiică a satului, aflată doar de şase luni la cârma obştii, este de acord că turismul este o variantă economică, socială şi culturală extrem de importantă pentru zonă, dar mai întâi are de rezolvat câteva probleme fără de care viaţa oamenilor ar fi din ce în ce mai grea.

În anul 2008, Primăria a reuşit să depună un proiect la Guvern pentru crearea unei baze sportive pe teritoriul comunei. S-au reabilitat şcolile, s-au făcut îmbunătăţiri evidente la Căminul Cultural, s-au amenajat locuri de joacă pentru copii, şcolile, grădiniţele au primit materiale pentru buna desfăşurare a activităţii lor. Doar în şase luni de la venirea în fruntea obştii, primăriţa a reuşit, prin accesarea fondurilor FADR, pe măsura 322, să predea un proiect pentru canalizare şi extinderea reţelei de apă în Grădina. După implementarea proiectului, atenţia se va îndrepta spre satul Cheia, unde primăria s-a ocupat deja de repararea Căminului Cultural şi a bisericii.

Sunt multe lucruri de făcut, dar pentru anul 2009 cel mai important obiectiv este refacerea, reconstruirea dispensarului uman, vechi de când lumea. Din această cauză – localul este nefuncţional – nu vin cadre medii, nici medici la Grădina. Norocul locuitorilor este medicul Nicoliţă Vladimir care, de 24 de ani, vine o dată pe săptămână de la Constanţa şi are grijă de săteni, cu o rară devoţiune. Este un om cu suflet mare, foarte competent şi responsabil. Cunoaşte fiecare familie în parte, îi tratează pe toţi şi le ascultă păsurile. Din păcate, administraţiile de până acum, autorităţile locale nu i-au oferit ceva în schimbul devoţiunii lui.

Primăriţa Gabriela Iacobici consideră că a venit vremea să se ocupe personal de dispensar, de aducerea unor cadre care să asigure asistenţă medicală permanentă. Grădina este o localitate cu oameni care trăiesc din greu, unii sub limita existenţei, oameni care au tot aşteptat, ani de-a rândul, ca cineva să facă ceva pentru ei.

Greutatea cuvântului dat

Au primt promisiuni din belşug, apoi nimeni nu s-a mai interesat de soarta lor. De data aceasta, şi-au pus mari speranţe în Gabriela Iacobici. Ei au susţinut-o, au încurajat-o să candideze la primărie. O imensă responsabilitate apasă acum pe umerii acestei doamne! Cum se va descurca, cum va răspunde încrederii celor în mijlocul cărora s-a născut, a crescut şi şi-a întemeiat o familie?

Deocamdată nu face promisiuni fără acoperire. Evaluează corect situaţia şi se sprijină pe colaboratorii ei de nădejde. Unul este domnul profesor Anghel Bardac, un distins istoric, arheolog, un dascăl luminat care s-a stabilit în comună în urmă cu 38 de ani. Recunoscut pentru devotamentul faţă de elevi şi comunitate, domnul Anghel Bardac spune că are, în sfârşit, convingerea că fosta lui elevă, primăriţa Gabriela Iacobici, va împlini visul grădinenilor. În ceea ce îl priveşte, visul lui, de a pune în valoare descoperirile arheologice, toate obiectele adunate în zeci de ani de activitate pe şantierele arheologice din zonă, are sorţi de izbândă.

Profilul turistic care se conturează

Primăria, Consiliul local au în vedere sprijinirea activităţii echipelor de arheologi care au identificat multe monumente arheologice. Se intenţionează scoaterea la licitaţie a unor terenuri pentru cetăţenii care doresc să îşi construiască locuinţe de vacanţă în aproprierea Cheilor Dobrogei, să ofere, concomitent cu protecţia mediului, a monumentelor naturale, şi şansa de a dezvolta zona, de a-i contura profilul turistic.

Ce ar mai fi de spus?

Că până la împlinirea promisiunilor, a proiectelor accesate prin curajul primăriţei, locuitorii din Grădina sunt cu gândul la primăvara anului 2009 când, odată cu grijile pentru felul în care vor reuşi să-şi lucreze bucata de pământ care le asigură hrana, vine şi bucuria, speranţa că vor privi, cu aceeaşi uimire, bujorii roşii ca focul care cresc în poiana rezervaţiei naturale a Dobrogei, dar dumnezeiesc, nepreţuită sărbătoare a sufletului.

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2009

֩ Comentarii