Imprimati articolul

Fonciirea

Ca orice român, vorba ex-premierului, am şi eu un hectar de teren. Da’ pământ, domnule, să-l ungi pe pâine. Humus, spre patru, aport freatic, unt, ce să mai vorbim! Ca tot românul plătesc un impozit pe teren, conform Codului Fiscal, care zice că impozitul se stabileşte de către consiliul local. Ca tot românul, după ce plătesc impozitul la primărie, îl las să se odihnească (să stea în repaus, cum zice Institutul Naţional de Statistică). Ca tot românul, nu cer bani de la APIA.

Usturoi n-am mâncat, gura nu-mi miroase! Ca tot românul socotit, başca predestinat prin nume, tre’ să iau de undeva banii de fonciire. După cum îmi zise fiscalul, cam neam cu mine, impozitul mă duce la 36 de lei, că-s într-o localitate cu coeficient 1 (v. Codul Fiscal art. 251, alin. 5&6).

Cum fac rost de ei! Am o sumedenie de resurse (aşa-i economiceşte să vorbim!). Pe rând.

Îl arendez, cu arendă în grâu (obiceiul locului), de 600 de kg/ha! Vând grâul cu 183 euro/tona, cât zice bursa şi Ministerul Agriculturii şi pot să iau 109 euro. Adică, la un curs de 4,347 lei/euro, 477 de lei. Plătesc fonciirea cu 7,5% din valoarea arendei.

Îl arendez şi mă duc cu grâul la obor. Îl vând cu şaptezeci şi cinci de bani chilu’ (ăl mai mic preţ înregistrat în pieţe şi oboare), că nu se face să nu pierd toată ziua! Pe 600 de chile iau 450 de lei. Dau 36 de lei la fisc şi-mi rămân 92% din arendă în buzunar. 8% fonciirea. Cam tot acolo, ca să vezi cât de branşat la economia mondială e oborul din Cucuieţi. Mai tare ca bursa cerealelor de la Chicago! Sau cel puţia aşa pretinde Ministerul Agriculturii.

Îl cultiv eu! Cu grâul n-ai multă treabă. Fertilizezi, ari, semeni, un tratament-două, o rugă la Ăl de Sus, că fără nu se poate, recoltezi şi la piaţă cu el. M-ar costa cam 700 de lei pe tonă, zice Institutul de Economie Agrară. Fac cam 5 tone, că-s pe aport freatic, dacă n-ai uitat. Le vând, evident cu 183 euro/tonă. Iau pe ele 3.900 de lei. Scad costurile, 2.800 lei. Îmi rămân curaţi 1.100 de lei. Plătesc fonciirea. Cam 3,2% din ghişeft.

Culeg bureţi! Dacă n-am noroc, îi vând la achizitori cu 2 euro/kg. Trebuie să strâng 4 kilograme, una peste alta. Mai greu cu hribii sau cu gălbiorii, că dacă dau de ghebe, umplu sacul. Dacă am noroc şi-i vând pe marginea drumului cu 15 lei/kg, că şuşeaua-i plină de comozi, am nevoie de două kile juma’. Maximum o sacoşă de gălbiori. Pierd o zi de week-end. Mă aleg cu un drum la pădure şi odihnă activă. Dacă merg cu tribul, pun şi-n blide. Opăriţi, cu usturoi, mămăligă dată’n aţe şi un spriţ de vară.

Plătesc din leafă! Cum leafa mea e „dupe buget“, vorba tizului, reiese că din cei 85 de leuţi bruţi pe zi lucrătoare pot să plătesc fonciirea. Prisoselnic. Şi dacă trage Guvernul pentru ieşirea din criză încă 25%, tot mai rămân piţule pentru duhan şi-o berică (vorba vine, una!).

Renunţ la trei pachete de ţigări! Cum trag cam unul pe zi, dacă renunţ la 60 de ţigări, din cele 7.300/an, rezultă că renunţ la 0,8% din consu­mul anual. Şi de dat, dau mai multe colegilor de suferinţă! Că de unde dai, ai! Ştiţi voi, nefumătorii, ce înseamnă să nu ai o ţigară când îţi frige buza?

Renunţ la iubita mea, Silva Dark Strong, Pack 6 doze x 0.5 L! Preţ de două pack-uri. Din câte? Nu-ţi spun, că mă faci beţivan!

Renunţă tribul la un bax de coca-cola şi trece pe lapte! Oricum nu-l bea nimeni, aşa că nu-l mai cumpăr.
Fac blatul pe tramvai, autobuz, troleibuz de 27 de ori! La 8 drumuri/zi din cele cca 2.000 dintr-un an, riscul de amendă intră în marja de eroare (a controlorilor, fireşte).

Mai vrei resurse? Mai am! Nu prea mai am spaţiu tipografic, aşa că închei mulţumindu-i bunicului că nu se pricopsi aiurea. Dacă îmi lăsa moştenirea la franţuji? Îmi făceau ăia o valoare cadastrală agricolă pentru baza de impozitare de 1.500 de euro (asta în condiţii fericite, că sunt unii, şi nu puţini, la care valoarea cadastrală agricolă sare binişor de 2.500 de euro) şi mă puneau să plătesc minimum 20% ca impozit funciar. Adică, 300 de euro! Îmi mai dădea mâna să-mi las moştenirea să se repauzeze, când m-ar fi costat fonciirea, ţigările – un trimestru, ori abstinenţa – juma’ de an?

Gheorghe Socotitorul

P.S. Mă rog la Dumnezeu să nu-i dea prin cap Ministrului de Finanţe să-şi ia consilieri franţuji. Nici ăluia de la Agricultură. Amin!

Acelaşi
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2012

֩ Comentarii