Imprimati articolul

Focul veşnic viu al naturii măiastre (II)
Ţinut de legendă

Ţinem pe firul văii Slănicului. În dreapta ni se înfăţişează Muntele de Sare, care străjuieşte drumul mai bine de un kilometru, ce este ca o pavăză straşnică a naturii, dar şi o mare bogăţie, lăsată poate pentru ceva foloase în alte dăţi. Imaginea acestui munte solitar, unic în felul său, este superbă.

Vegetaţia şi fauna

Şoferul autobuzului ne spune că Lopătarii există aici cam dintotdeauna. „Munţii din preajmă, înnobilaţi de fag, ulm, stejar, de frasin, dar şi de brad, molid şi pin, ocupă o suprafaţă imensă“. La primărie faptul ni se confirmă. Pădurea măsoară peste 6.000 ha! Mai mult de jumătate din suprafaţa de peste 10.000 ha a comunei. Munţii împăduriţi înconjoară, în fapt, aproape toate cele 11 sate componente. Culmea Furu, cu vârful său de 1.414 m, Masivul Breazu – 1.239 m. Pe partea dreaptă a pârâului, ce-şi trage izvoarele de aici (cu apă dulce, ca apoi sarea să-l transforme într-o veritabilă saramură, ajunsă aşa până la afluirea cu apa Buzăului, mai în jos de Săpoca) se află un şir de munţi, culminând cu Chilmazul – 1.266 m, cu Răbojul – 1.241 m şi cu Plaiul Războiului – 1.096 m.

Fauna este pe măsură. Pe cât de diversă, pe atât de bogată: cerbul lopătar, ursul brun, mistreţul, căpriorul şi altele. Subsolul este şi el bogat în depozite de origine minerală: sare, argilă, gresii, petrol şi gaz metan, chihlimbar. Mai sunt aici şi izvoare cu ape sărate şi sulfuroase, unde altădată veneau oamenii la băi.

Să nu uităm însă de Muntele Penteleu, cu înălţimea de 1.772 m, munte la ale cărui poale se adăpostesc până în târziul toamnei zeci şi zeci de stâne, ai căror ciobani mai bătrâni îşi mai amintesc cum înaintaşi de-ai lor făceau, altădată, celebrul caşcaval de oaie, vestit în toată ţara. Acum caşcavalul este doar o amintire, cu care am fi putut cuceri pieţele de lactate ale continentului.

Priveliştele sunt captivante. Călătorul nu se mai satură de farmecul şi frumuseţile lor. Sunt aici nenumărate atracţii turistice, precum lacurile carstice, de prăbuşire: Lacul Moceanu, Lacul Limpede, Lacul Meledic, ultimul înconjurat de o mare rezervaţie naturală, cu acelaşi nume.

(Va urma)
Cristea BOCIOACĂ
LUMEA SATULUI NR.1, 1-15 IANUARIE 2011

֩ Comentarii