Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Fir de borangic, pe tine cine te-a destrămat?

Mirajul seducător al transformării României într-un producător în stare să acopere toate trupurile feminine ale Europei în borangic se dezvăluie a fi un miraj ce se destramă. Cauzele acestei situaţii sunt multe şi acuză faptele unor oameni care în numele noii reforme au distrus tot ce era mai valoros.

În materie de sericicultură nu am fost precum chinezii, bunăoară, dar prin anii 1970-1980 România era pe locul şase în lume în materie de creştere a viermilor de mătase.
În 1906 se pun bazele primei Staţiuni Sericicole şi Pepiniere de Duzi Cotroceni, instituţie care de-a lungul anilor trece printr-o serie de schimbări, astfel încât acum este cunoscută sub numele de SC Sericarom SA.

Era prea frumos să dăinuie

Pentru a lămuri starea actuală a sericiculturii am stat de vorbă cu actualul director general al Sericarom, Gabriel Lenghel.

Am încercat să înţelegem care au fost motivele pentru care această îndeletnicire aproape că s-a pierdut şi ce am putea face pentru a redresa situaţia.

Declinul sericiculturii intensive a început după anul 1989, iar unul dintre motivele care a stat la baza lui a fost retrocedarea terenurilor. Astfel, s-a pierdut o mare parte din plantaţiile de duzi.

Colapsul acestui sector a apărut în momentul în care au fost desfiinţate fermele de creştere a viermilor de mătase. Pe vremea comuniştilor, în România erau aproximativ 100 astfel de centre care asigurau distribuţia ouălor. Odată cu dispariţia lor s-a pierdut practic o reţea ce asigura dezvoltarea sericiculturii. În lipsa unei strategii al cărei scop trebuie să fie refacerea acestei reţele, oamenii au fost din ce în ce mai puţin interesaţi de creşterea viermilor de mătase.

Înainte de toate, patrimoniul genetic

În ultimii 15 ani, singurele investiţii care s-au mai făcut au fost în cercetare şi în păstrarea fondului genetic a celor 72 de rase de viermi. Treptat, această îndeletnicire şi-a pierdut din valoare, fiind chiar în pericol de a dispărea. Astăzi, pe teritoriul întregii ţări mai sunt doar 17 centre sericicole. Cât despre existenţa unor ţesătorii, nici nu mai poate fi vorba.

Dacă în perioada de dinainte de 1989 ne puteam mândri cu o producţie de 1.849 de tone de gogoşi de mătase, cu 2.490 kg de ouă de viermi de mătase crudă şi cu plantaţii de duzi de peste 558 de hectare, acum lucrurile stau total diferit. Din nefericire, nu mai putem decât să evocăm acele momente pline de triumf ale sericulturii, care clasau ţara noastră pe locul doi în Europa la producţia de mătase naturală.

Şi totuşi, încă ne mai bucurăm de o anume recunoaştere

Dacă încercăm, totuşi, să vedem partea plină a paharului parcă se întrezăresc unele şanse. Pe lângă faptul că avem o climă ce favorizează cultura de dud, avem un patrimoniu genetic solid şi oameni ce vor să demonstreze că ţara noastră poate reclădi o altă sericicultură.

Am dispărut de pe piaţa economică, dar nu şi din comunitatea profesională şi ştiinţifică a sericiculturii internaţionale. Pe lângă faptul că suntem membrii fondatori ai Comisiei Sericicole Internaţionale, materialul nostru biologic este recunoscut atât în Europa, cât şi pe plan mondial. Rasele noastre de viermi au o producţie foarte bună de gogoşi la gram, calitatea întâi, iar lungimea unui fir de mătase obţinut dintr-una variază între 900-1400 de metri lungime.

Factorii restrictivi

Gabriel Lenghel a venit la conducerea societăţii Sericarom într-o perioadă în care aceasta nu mai avea aproape niciun fel de producţie, singura activitate fiind aceea de menţinere a patrimoniului genetic.

Cea mai gravă problemă pe care a întâmpinat-o acesta este numărul tot mai redus al terenurilor societăţii. În momentul de faţă, în proprietatea Sericarom mai sunt, în fapt, doar 10 hectare, în zona Calafatului, la Ciupercenii Vechi şi alte 14 hectare aflate în concesiune, unde dl Lenghel vrea să dezvolte pe viitor o pepinieră.

În condiţiile acestea este foarte dificil să dezvolţi o producţie a gogoşilor de mătase de bună calitate pentru că frunza de dud trebuie adusă de la distanţe foarte mari. În lipsa unor utilaje care să o menţină la nişte parametri calitativi normali, frunza se depreciază iar rezultatul producţiilor nu mai este acelaşi. O altă problemă este de natură financiară, multe dintre terenurile societăţii fiind executate silit ca urmare a unor datorii către stat.
Va fi un nou început

Domnul Lenghel are un proiect de dezvoltare destul de ambiţios. Ce-i drept, el vine pe fondul unei crize financiare şi într-o perioadă deosebit de gravă a sericiculturii româneşti.
Directorul general doreşte să extindă sericicultura de la nivelul de cercetare la nivelul de producţie.

Este conştient de faptul că nu va fi o revenire fulminantă, dar speră că, pas cu pas, va reuşi să readucă ţara noastră pe piaţa mătăsii naturale. Domnia sa speră ca în această primăvară să aibă suficientă producţie de gogoşi de mătase pentru a pune în funcţiune, pentru prima oară în ultimii zece ani, una dintre filaturile societăţii.

Apar noile oferte

Pentru a veni în sprijinul potenţialilor crescători de viermi de mătase, Sericarom-ul oferă consultanţă în ceea ce priveşte creşterea viermilor de mătase şi a culturii de dud. Mai mult, oferă la preţuri avantajoase materialul biologic necesar pentru dezvoltarea unei astfel de afaceri. Preţul unui kilogram de ouă de viermi de mătase este de 2.400 lei, iar 10 grame de ouă, adică 20.000 de larve viabile se pot achiziţiona cu 24 de lei.

Din 20 de grame de ouă se pot obţine cel puţin 20 kg de gogoşi de mătase specia Bombyx mori. Un puiet de dud hibrid poate fi cumpărat la preţul de 2,5 lei şi 4,5 lei pentru un puiet dud.

Sericarom cumpără de la producători gogoşile de mătase la preţul de 20 lei, calitatea 1 şi 8 lei calitatea II pentru 1 kg de gogoşi crude. De altfel, subvenţia oferită de stat este de 6 euro pentru 1 kg de gogoşi de mătase.

O altă dorinţă a dlui Lenghel este de a înfiinţa Şcoala Naţională de Sericicultori şi un centru de specializare prin intermediul oficiilor judeţene de consultanţă. El speră ca prin educaţia oamenilor cu privire la sectorul de creştere al viermilor de mătase să asigure continuitatea acestei activităţi.

Pentru a reclădi acest sector este nevoie însă de multă muncă şi de investiţii serioase. Primul lucru care ar trebui rezolvat este crearea reţelei de distribuţie a ouălor, în aşa fel încât oamenii să nu considere un inconvenient procurarea lor. Un alt aspect foarte important sunt culturile de dud. În lipsa lor, sericicultura nu poate rămâne decât un deziderat, deci trebuie să avem în vedere plantarea lor.

Spunând toate acestea, noi nu putem decât să fim alături de dl Lenghel, care susţine că avem toate şansele să devenim din nou o putere sericicolă.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2009

Vizualizari: 4877



֩ Comentarii

 
֠ 1.     sericicultura -- (25-November-2010 )
Un ghid bun pentru pornirea unei ferme sericole gasiti la adresa: www.ViermiDeMatase.info

֠ 2.     marcelin -- (18-March-2012 )
sunt dispus sa ancerc cu cresterea viermilor de matase.am deja terenul-cca.1 ha si m-ar interea pretul actualizat-2012 ptr.achizitionarea puietilor.deasemenea rog mult de tot cine-mi poate spune pretul actual-2012 la gogosii crude de matase cat si cuantumul subventiei.multumesc anticipat! torino-17/03/2012

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI