Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Filmul unei abdicări

Rapturile teritoriale impuse statului român în vara anului 1940 au dus la agravarea extremă a crizei regimului politic al regelui Carol al II-lea (foto).

Întreaga populaţie şi mai toţi liderii politici doreau răsturnarea de pe tron a aceluia care, timp de un deceniu, sprijinit de camarilă, „şi-a bătut joc de ţară“, cum spunea fruntaşul ţărănist Ion Hudiţă.
La rândul său, istoricul Florin Constantiniu notează: „Fideli (regelui n.n.) nu-i mai rămăseseră decât Duduia şi câţiva membri ai camarilei înspăimântaţi la gândul că se apropie ceasul socotelilor.“
După miezul nopţii, pe 31 august, la Palat are loc Consiliul de Coroană. Prezent la această consfătuire, Iuliu Maniu spune că ar fi propus de faţă cu toată lumea „abdicarea lui Carol imediat şi trecerea Coroanei fiului său Mihai.“

„Insurecţia“ legionară

Pe 1 septembrie, la ora 12, în faţa statuii lui Mihai Viteazul din Capitală, are loc o mare manifestare populară. Dintr-un protest faţă de Dictatul de la Viena, ea s-a transformat repede într-o manifestare anticarlistă. În aceeaşi zi, Ion Antonescu, aflat în surghiun la Mănăstirea Bistriţa, este eliberat şi adus în audienţă la Carol. Regele i-a cerut să încerce formarea unui guvern cu partidele istorice, fără legionari, care pregăteau rezistenţa armată împotriva aplicării Dictatului de la Viena. În aceeaşi zi, legionarii răspândesc „circa 2000 de manifeste care îndemnau populaţia la revoltă şi cereau totodată monarhului să abdice.“ 

Pe 3 septembrie, generalul Ion Antonescu se întâlneşte cu Dinu Brătianu şi Iuliu Maniu în apartamentul proprietarului hotelului „Berbecul“ din Ploieşti. Cei trei interlocutori acceptă ca imperioasă abdicarea Regelui.
În aceeaşi zi, unul dintre conducătorii legionari, Dumitru Grozea, a pătruns în curtea Palatului Regal şi a aruncat două grenade în ferestre. Rănit la braţ, acesta scapă nearestat. „Toată noaptea, notează viitorul rege Mihai, am auzit strigăte şi focuri de armă.“

Alţi legionari pătrund în clădirea Radioului pentru a-l prelua sub control, dar nu reuşesc decât să oprească, pentru un timp, emisiunea. Astfel de acţiuni soldate cu victime omeneşti au avut loc la Braşov, Constanţa şi în alte oraşe.

Regele, disperat, încearcă din nou prelungirea mandatului, nu reuşeşte însă şi, silit, îl numeşte ca preşedinte al Consiliului de Miniştri pe Ion Antonescu. La proces, Antonescu a relatat că a fost trezit din somn la ora 4, chiar de către rege şi i-ar fi răspuns acestuia: „Maiestatea Voastră este obişnuită să piardă nopţile, eu nu le pierd, eu sunt un om normal, lucrez ziua şi noaptea dorm.“
Prin Decretul-lege nr. 3052 din 5 septembrie, Ion Antonescu este numit prim-ministru. Constituţia din 1938 este suspendată, iar generalul este învestit cu puteri depline. După depunerea jurământului, Ion Antonescu a declarat: „Pleacă regele, nu mai are acuma posibilitatea să facă nimic, a pierdut şi puterea executivă, şi puterea legislativă, şi justiţia din mână, şi armata.“

La o oră de la miezul nopţii, Mihail Manoilescu, un apropiat al regelui, este chemat de către acesta. La întrebarea lui Carol: „Ce mă sfătuieşti să fac?”, Manoilescu îi răspunde: „Nu este vorba ca Maiestatea Voastră să abdice astăzi, fiindcă Maiestatea Voastră a abdicat ieri [...] când a făcut actul abuziv al predării tuturor puterilor în mâna generalului Antonescu.“

O abdicare discutabilă

La ora 4, pe 6 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu îi trimite regelui o scrisoare ultimativă în care se spune: „Toţi cer abdicarea Maiestăţii Tale. În faţa acestei situaţii şi a agitaţiilor pe care eu nu pot să le înec în valuri de sânge, pentru a arunca ţara într-un război civil şi a determina o ocupaţie străină, sunt dator să supun şi în scris Maiestăţii Tale glasul ţării...“

După două ore, regele va semna un comunicat către ţară în care va evita cu bună ştiinţă cuvântul abdic şi va folosi formula „trecând astăzi fiului meu, pe care ştiu cât de mult îl iubiţi, grelele misiuni de domnie.“ Situaţia juridică a Monarhiei, spune Alex. Mihai Stoenescu, amplificată de acest compromis neconstituţional, se va încurca şi mai mult în viitor. De altfel, după 23 august 1944, ex-regele Carol, intrând în negocieri cu sovieticii, va pretinde din nou tronul sub pretext că l-a părăsit vremelnic, sub ameninţarea forţei.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2009

Vizualizari: 618



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI