Imprimati articolul

Fetele din case

Când merg la lucru în ţările din Uniunea Europeană, cele mai căutate locuri de muncă pentru femeile de condiţie medie din România sunt de menajere, baby-sitter, îngrijitoare de bătrâni sau, pur şi simplu, femei de serviciu. Sunt sigur plătite mult mai bine decât la patronii din ţară, pe care i-au părăsit fără regrete.

Acolo, departe de ţară, li se oferă liniştea de care nu s-au bucurat în vremurile trăite acasă. Însă, până la atingerea acestui statut, drumul a fost lung şi greu. Adică trebuiau să-şi dovedească hărnicia, priceperea, ataşamentul, să arate că sunt curate, îngrijite, că nu fac lucruri de mântuială, că ştiu să spele, să calce şi să gătească. Iar dacă unele dintre aceste îndeletniciri le erau străine, trebuiau să le înveţe foarte repede, deoarece în sistemul capitalist timpul nu are răbdare.

Nu sunt slujnicele de altădată

Aceste ocupaţii, devenite nefireşti românilor în timpul regimului comunist, erau ceva la modă în Banatul interbelic. Mai ales în casele de domni, de oameni mari, unde cucoanele care făceau parte din lumea bună nu se deranjau să-şi facă menajul. Dar, în acelaşi timp, nici nu puteau accepta pe oricine să le intre în case şi în intimitatea lor.
În zona Banatului, cele mai căutate slujnice erau de etnie cehă. Ele trăiau în satele de munte şi aveau o viaţă grea. Erau muncite până la epuizare, în schimb erau curate, pedante, gospodine, harnice şi de o moralitate desăvârşită.

„Meseria“ lor a dispărut pentru o jumătate de secol, dar, cum nimic nu este nou, ci repetabil, se pare că vremurile de ieri revin în actualitate. Pentru că, după cum spuneam, astăzi româncele au îndeletniciri asemănătoare în multe ţări din Europa şi de ceva vreme şi prin locurile natale.

Au apărut din nou oameni cu bani şi foarte ocupaţi care au nevoie de ajutor în case, iar după aproape 20 de ani de tranziţie vechile mentalităţi au început să intre în ceaţă. Fiindcă multe femei încă se simt jenate şi nimeni nu spune cu glas tare că lucrează la curăţenie în casa medicului X, a judecătorului Y sau a omului de afaceri Z.

O să mai treacă o vreme, probabil la sfârşitul acestei crize, când şi la noi această ocupaţie o să devină firească pentru că, la urma urmei, oamenii înţelepţi înţeleg că lumea se împarte în bogaţi şi săraci şi, indiferent de locul de muncă, pâinea câştigată cinstit are gust de demnitate.

Nicolae Pătruţ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2009

֩ Comentarii