Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Feriţi-vă de căpuşe! România, în aria de risc pentru ENCEFALITA transmisă de căpuşe

Bolile transmise de căpuşe au frecvenţă mare şi mai multe dintre ele o evoluţie foarte gravă la om şi animale. Encefalita de căpuşe şi borelioza (boala Lyme) sunt două entităţi morbide a căror incidenţă în Europa a crescut semnificativ în ultimii ani.

Transmiterea virusului

Virusul encefalitei de căpuşe este transmis prin „muşcătura“ unei căpuşe purtătoare. Virusul persistă în aşa-numitele focare naturale prin circulaţia sa între gazdele vertebrate (rozătoare, în special) şi gazdele artropode (căpuşe). Boala este semnalată în centrul şi estul Europei, Scandinavia, ţările fostei URSS şi Asia, corespunzând distribuţiei căpuşelor ixodide rezervor (Ixodes ricinus şi Ix. persulcatus). În ultimii ani, ariile de risc ale encefalitei de căpuşe s-au extins către zonele nordice şi la altitudini tot mai mari, evoluţie pusă pe seama schimbărilor climatice. Encefalita de căpuşe a fost şi rămâne o problemă de sănătate publică internaţională, mai ales ca urmare a creşterii frecvenţei călătoriilor în zonele de risc. În unele ţări precum Austria, Germania, Polonia şi Ungaria numărul cazurilor de encefalită a crescut foarte mult în ultima perioadă. România nu face excepţie de la această tendinţă, în ultimii ani fiind raportate cazuri de encefalită mai ales în nord-vestul ţării

Cum se transmite encefalita de căpuşe?

Virusul encefalitei de căpuşe este transferat gazdei prin intermediul salivei unei căpuşe infectate. Totodată, virusul prezent în ţesuturile gazdei pe care se hrăneşte căpuşa ajunge în intestinul acesteia odată cu masa de sânge în timpul hrănirii căpuşei. O căpuşă nu trebuie să se hrănească pentru mult timp ca să transmită infecţia – o scurtă hrănire de chiar 2 minute e suficientă pentru a transmite virusul.

„Muşcăturile“ larvelor, nimfelor sau adulţilor de căpuşe trec adesea neobservate, acesta fiind motivul pentru care persoanele cu encefalită nu îşi amintesc să fi fost „muşcate“. Infecţia se poate realiza şi acasă, când căpuşele infectate întâmplător au fost aduse cu buchetele de flori de câmp, pe haine. Mai mult, infecţiile cu acest virus sunt din ce în ce mai frecvent semnalate la persoane care au fost „muşcate“ în grădina proprie, chiar şi în zonele urbane.

De asemenea, infecţiile cu mai mulţi agenţi patogeni în acelaşi timp sunt un fenomen care trebuie avut în vedere deoarece a fost semnalat destul de frecvent. O altă modalitate de transmitere semnalată şi în ţara noastră este cea pe cale alimentară prin consum de lapte crud sau de brânzeturi preparate din lapte crud provenit de la animale infectate. Laptele de oaie şi capră joacă un rol important în transmiterea infecţiei. Pot fi afectaţi toţi oamenii, de la copii la bătrâni, însă incidenţa infecţiei creşte odată cu vârsta.

Evoluţia bolii la om

Encefalita de căpuşe se caracterizează printr-o evoluţie bifazică cu simptome similare gripei, urmată de o perioadă fără semne clinice şi apoi un nou episod de boală cu cel puţin una din manifestări: meningită, meningoencefalită şi meningoencefalo­mielită, care variază ca intensitate. Pacienţii pot manifesta doar una dintre aceste faze. Spitalizarea variază de la câteva zile la câteva luni. Până la 46% din pacienţi rămân cu sechele permanente care necesită mulţi ani de tratament şi reabilitare. Diagnosticul este greu de stabilit din cauza evoluţiei nespecifice. Boala poate fi diagnosticată doar prin metode de laborator. Nu există tratament specific.

Măsuri preventive

Îndepărtarea căpuşelor se face cu o pensă cu braţe foarte fine prin prinderea fermă a căpuşei cât mai aproape de piele. Nu se va zdrobi corpul căpuşei. Mâinile se protejează cu mănuşi. După scoaterea căpuşei, zona se spală cu apă şi săpun şi se dezinfectează. Dacă părţi ale căpuşei rămân în piele, ele trebuie îndepărtate cât mai curând posibil. Zona va fi observată 30-40 zile, iar dacă apare o pustulă sau alt semn la locul muşcăturii se va consulta imediat medicul. Sufocarea căpuşei prin folosirea de ulei, alcool, cremă poate induce injectarea mai multor patogeni în corp. De asemenea, nu folosiţi petrol, arderea cu chibritul, cu ţigara, lacul de unghii sau ceva asemănător.

Atenţie la muşcătura de căpuşe!

Măsurile generale de prevenire constau în evitarea pe cât posibil a zonelor de risc. Este recomandată purtarea de haine deschise la culoare pe care să se vadă uşor căpuşele, bluze cu mâneci lungi, strânse pe încheietura mâinii, pantaloni lungi şi strânşi pe gleznă şi peste care se trag şosetele, iar pantofii să acopere piciorul în totalitate. Pot fi aplicate pe pielea expusă substanţe care să îndepărteze căpuşele (repelente), dar trebuie să se ţină cont că acestea oferă protecţie doar câteva ore. Este necesară verificarea personală atunci când ne deplasăm în zone de risc pentru îndepăr­tarea cât mai rapidă a căpuşelor.

Encefalita de căpuşe poate fi preve­nită cu succes şi prin imunizare (vaccinare). Există vaccin contra acestei boli produs în Germania şi Austria, iar persoanele care locuiesc în zonele de risc, turiştii şi persoanele expuse mai frecvent la „muşcătura“ de căpuşe (pădurari, îngrijitori de animale) pot solicita vaccinarea.

Dr. Lidia CHIŢIMIA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2010

Vizualizari: 4007



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI