Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Fără cercetare, pierdem competiţia spre performanţă

Discutăm despre actualitatea acestor zile de vară fierbinte cu un mare specialist, care lucrează de 35 de ani în cercetare, doctor inginer Emilian Negrilă, directorul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Agricultură Teleorman. În 1975 a sosit ca tânăr stagiar într-o unitate de cercetare din agricultură şi acum, după 35 de ani, este tot acolo.

- Cu ce speranţe intraţi dvs. în miezul verii? E un an bun?

- La ora evaluărilor de vară, încep să am convingerea că va fi un an agricol cu recolte bune, care să ajungă cât mai grabnic în depozite. Satisfacţia celui care vă vorbeşte este că a reuşit să transmită tuturor celor care se ocupă de producţia agricolă sfaturile, îndrumările noastre şi avem o mare mulţumire că ceea ce am recomandat a fost util, iar oamenii strâng acum recolta de vară, care este bună, iar actuala conjunctură de preţuri este favorabilă majorităţii producătorilor agricoli.

- Lucraţi în cercetare. Producătorii optează cu deosebire pentru soiuri româneşti?

- Agricultorii români merg pe acele creaţii, şi autohtone şi străine, care le asigură, după o anumită experienţă, stabilitate şi constanţa producţiilor. Cu certitudine, la culturile de păioase ponderea o reprezintă creaţiile autohtone, unde deţinem încă un segment mare de piaţă, undeva între 65 şi 78%. Anumite creaţii străine, în anumiţi ani, au o comportare superioară. Problema de fond este ca fiecare producător să realizeze o structură bine armonizată între creaţiile autohtone şi cele străine.

Resursa tehnică şi cea financiară

- Am admirat întotdeauna oamenii care şi-au ales ca domeniu de activitate cercetarea pentru că este vorba de vocaţie în primul rând, dar, în cazul României, la fel de bine mai înseamnă şi sacrificiu.

 - Da, din păcate, pentru cei care au rămas atât timp în cercetare se poate numi şi sacrificiu. În general, cercetarea este un domeniu extrem de epuizant şi chiar riscant. Adică trebuie să recunoaştem că rezultatul experimentului poate fi foarte bun sau foarte prost. Tot experiment se numeşte. Dar noi, practic, nu am avut voie să mergem pe varianta în care rezultatul experimentului să fie prost. În unitatea în care lucrez, de la înfiinţare, din 1972, şi până în prezent, nu am realizat niciodată pierderi şi de fiecare dată a trebuit să ne autofinanţăm să găsim surse financiare atât pentru cercetare, cât şi pentru dezvoltare.

Păcat că după 1990 finanţarea activităţii noastre a întârziat să apară. Sperăm acum, cu apariţia Legii nr. 72 care modifică Legea nr. 45 privind organizarea unităţilor de cercetare şi ASAS, să se găsească resurse financiare care să stimuleze această activitate. Nu e posibil progresul agriculturii fără a avea o cercetare agricolă autohtonă. Se accesează fonduri europene şi am dori ca toţi cei care o fac să aibă un reviriment economic.

Nu s-a prea întâmplat acest lucru. Există o mare îngrijorare pentru că nu trebuie numai resursa financiară. Dacă lipseşte cea tehnică, adaptată condiţiilor din România unde zonalitatea agriculturii este pronunţată, rezultatul nu poate fi cel aşteptat. Şi tocmai de aceea am păstrat o anumită suprafaţă în care experimentăm absolut tot ceea ce poate fi legat de o tehnologie înaltă, de ultimă generaţie, performantă şi economică.

Până la urmă pierde producătorul

- Multă vreme v-aţi susţinut prin eforturi proprii. A venit un moment în care legea a fost călcată în picioare şi câteva dintre suprafeţele pe care produceaţi sămânţă v-au fost luate.

- Din păcate, am pierdut şi noi suprafeţe întinse, dar nu numai pe noi ne afectează acest lucru, deşi e mai greu să te finanţezi cu o suprafaţă redusă. Practic, odată cu pierderea acestor suprafeţe s-au pierdut cantităţi importante de sămânţă care, ajunse la producători, ar fi imprimat producţiilor acestora multă stabilitate şi constanţă. Doresc să precizez că noi de ani de zile vindem ceea ce producem la nişte preţuri accesibile tuturor producătorilor.

Există un mare motiv de mândrie datorită faptului că clienţii noştri, şi nu sunt puţini, de la cei mari până la cei cu 1-2 ha, au încredere pentru că ştiu că într-o unitate de cercetare se respectă tehnologia. Şi ceea ce cumpără este 100% adaptat condiţiilor de cultură din fiecare zonă.

Este important să lăsăm tot ce am făcut până acum şi să promovăm noile tehnologii. Nu ne mai permitem în continuare să realizăm tot 25-30% din ce putem obţine. Asta în condiţiile în care am putea să ne satisfacem cu vârf şi îndesat necesarul şi poate să şi echilibrăm balanţa de plăţi din agricultură.

Esenţial este să generăm profit

- Am auzit deseori decidenţi zicând că nu are sens să finanţăm agricultura deoarece contribuţia ei în ponderea PIB este destul de mică. 

- Este exact cum vă spuneam mai devreme. S-a făcut o infuzie masivă de capital, producătorii au accesat fonduri, dar aceste investiţii nu au răspuns din punct de vedere economic. Problema de fond este următoarea: trebuie să producem mai mult cu costuri minime. Dacă stăm şi analizăm informaţiile furnizate de Ministerul Finanţelor, rămânem pur şi simplu perplecşi: la nivelul unui judeţ cum este Teleormanul, din 1.800 de exploataţii agricole doar 8% au închis cu profit.

Deci ceva nu este în regulă în tot acest mecanism şi cunoaştem şi motivele. S-au luat nişte hotărâri mult mai drastice acum, astfel încât să se fiscalizeze întreaga producţie agricolă. Dar nu numai acestea au fost motivele. Producătorii agricoli, unităţile mari nu au lucrat eficient. În momentul în care producţia agricolă a fost integrată cu o serie întreagă de alte preocupări în cadrul unor firme, lipsa de performanţă a fost mascată. Şi noi discutăm despre exploataţii care trăiesc din agricultură. Şi categoric aici vom ajunge. Fiecare latură a activităţii, chiar şi cele care sunt integrate, trebuie să fie generatoare de profit.

Este o conjunctură foarte favorabilă în ceea ce priveşte vânzarea producţiei agricole în clipa de faţă şi ar fi o mare neşansă pentru noi să nu realizăm acum producţii pe suprafeţe cât mai mari şi care să fie economice. Aici vom ajunge: alocări cu moderaţie, prag de eficienţă la fiecare cultură şi categoric un mod de a se obţine profituri cât de mici, oricum, nu numai pierderi.

Gheorghe VERMAN
LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2011

Vizualizari: 608



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI