Imprimati articolul

Evoluţia efectivelor de animale din 1990 şi până în 2010

Sunt două mesaje esenţiale care se transmit opiniei publice necunoscătoare: agricultura României este la pământ; agricultura României şi-a revenit, este în creştere. Implicit zootehnia este inclusă în aceste consideraţii generale.

Zootehnia, în date comparative

Vorbind despre zootehnie, constatăm că este ramura agriculturii despre care s-a comentat cu o oarecare euforie, mai ales după consultarea datelor provizorii ale recensământului general agricol. Mai întâi de toate, să vedem evoluţia efectivelor de animale din anul 1990 şi până în anul 2010. Datele sunt colectate din statisticile INS, MADR şi din ultimul recensământ agricol.

Creşterea bovinelor, o activitate în continuu regres

Efectivul de bovine este în continuu regres. În 1990, România avea 5.381.000 de capete bovine, iar în 2010 număra 1.985.000 de exemplare. Practic, în 20 de ani, numărul de vite mari s-a diminuat cu 3,3 milioane de capete. Cea mai severă scădere a efectivelor s-a înregistrat între anii 1990 şi 1995 (minus 1,9 milioane de capete) şi după aderarea României la UE, când numărul de bovine s-a micşorat cu 749.000 capete, probabil şi din cauza stabilirii cotei de lapte pentru România la 3 milioane de tone. Vorbind însă despre anul 2010, de remarcat ar fi că majoritatea animalelor (1.815 mii capete, respectiv, 91,44%) revin exploataţiilor agricole fără personalitate juridică, adică micilor gospodării, iar cei mai mulţi crescători de bovine se găsesc în judeţul Suceava (147,6 mii capete) la mare diferenţă, în Botoşani (100 mii capete) şi Maramureş (82 mii capete).

Numărul de porcine a scăzut cu mai mult de 50%

O scădere la fel de drastică a înregistrat-o un sector zootehnic puternic altădată, creşterea şi îngrăşarea porcilor. Efectivul a fost decimat de-a dreptul. În primii 11 ani, numărul s-a diminuat cu 7,2 milioane de capete şi doar după 2007 apare o firavă revigorare, care restabileşte echilibrul abia la nivelul din 2002. Probabil că nici interesul şi nici piaţa externă nu prezintă deschidere cât să se mai ajungă vreodată la efectivul din 1990. Exploataţiile cu personalitate juridică deţin 34,03% din numărul de porcine. Judeţul Timiş este de departe cel mai mare crescător se suine, cu 634 de mii de capete, urmat la mare distanţă de Brăila, cu 316 mii capete.

Locul 3 în UE la ovine

Numărul de ovine a atins minimul în anul 2002, când efectivul s-a înjumătăţit (7,2 milioane de capete, faţă de 14 milioane, în 1990). Curios lucru – dar punem cifra pe seama erorilor de raportare din teren –, după anul 2007 se înregistrează o uşoară scădere, dar este bine totuşi că nu s-a intrat sub pragul de 8 milioane de capete. România este a treia mare crescătoare de oi din UE, însă efec­tivul este cu 40% mai mic decât în 1990. Aproape 97% din efectiv este deţinut de exploataţiile agricole fără personalitate juridică. În Timiş (579.969 capete) şi Sibiu (511.248 capete) sunt cei mai mulţi crescători de ovine. Importante efective, peste 300.000 de capete, se regăsesc în judeţele Arad, Mureş, Braşov, Alba şi Cluj.

Diminuări şi la păsări

Cu peste 42 milioane de capete au scăzut şi efectivele de păsări (de la 121,37 milioane de capete, în 1990, la 78,87 milioane de capete, în 2010). Evoluţia acestui sector o copiază pe cea generală a economiei, cu o scădere între anii 1995-2000 şi o alta între 2005 şi 2007. După aderarea la UE, efectivul a crescut, în medie, cu un milion de capete pe an, iar 38,38% dintre păsări se regăsesc în sistemul industrial. Sunt şase judeţe în care creşterea păsărilor este activitate zootehnică de bază, cu peste 3 milioane de capete fiecare: Bacău, Vaslui, Buzău, Dâmboviţa, Ialomiţa şi Dolj. În Satu Mare, Alba, Braşov şi Iaşi efectivele depăşesc 2 milioane de capete.

Un plus important la creşterea caprelor şi albinărit

Doar la caprine şi albine efectivele din 2010 le întrec pe cele din 1990. Numărul de caprine şi familii de albine a avut o evoluţie descendentă până în anul 2000, după care efectivele au crescut constant. Apicultura, este limpede, a fost încurajată de finanţările europene şi programele mai uşor de accesat, cele mai multe proiecte pentru instalarea tânărului fermier fiind din domeniul apicol. În schimb, caprinele au devenit o afacere încurajată parţial de exporturile produselor, dar mai ales de trendul acesta al calităţilor terapeutice ale laptelui şi derivatelor din laptele de capră. Judeţele care deţin cele mai mari efective de caprine sunt Dolj (88 de mii), Constanţa (81 de mii), Teleorman (68 de mii), Olt şi Tulcea (60 de mii de capete fiecare). Apicultura este ocupaţia de căpătâi din Caraş-Severin, cu 63.000 de familii de albine, şi în alte şapte judeţe (Arad, Argeş, Alba, Gorj, Mureş, Sălaj şi Vaslui), cu peste 40.000 de familii de albine fiecare.

Raportări diferite, cifre diferite

Ar mai fi de spus un lucru. România nu stă foarte bine la cifrele oficiale din statistici. Pentru aceeaşi specie de animale găsim date diferite la INS faţă de Ministerul Agriculturii şi amândouă nu corespund cu raportă­rile reţinute de ANSVSA. Cifrele n-au fost puse de acord nici cu datele consemnate în recensământul agricol din 2010, acolo unde găsim indicatori retroactivi până în anul 2000, care nu corespund nici cu evidenţele MADR şi nici cu cele ale INS.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 1, 1-15 IANUARIE 2012

֩ Comentarii