Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Elena Merişoreanu sau cum să „calci“ pe folclor cu dragoste

Elena Merişoreanu este una dintre cele mai energice şi iubite interprete de muzică populară, care a reuşit de-a lungul anilor să ajungă la urechile şi la inimile tuturor românilor. Are o căsnicie model de 38 de ani, două fiice împlinite, doi nepoţei, iar al treilea este pe drum. şi, totuşi, viaţa sa este o enigmă pentru mulţi...

„M-am călit până la 16 ani, când am venit în Bucureşti“

Într-un moment de respiro, după câteva drumuri și spectacole în țară, artista a acceptat să ne vorbească despre cele mai importante momente ale vieții sale. Când își amintește de copilărie și de primii pași pe scenă, Elena Merișoreanu își deschide sufletul rapid, iar nouă nu ne rămâne decât să ascultăm povestea. „Copilăria mea a fost extraordinar de frumoasă, cu toate că nu eram foarte înstăriți.

Ne bucuram de orice. Îmi aduc aminte de ritualul matinal. Mama scotea apă de la fântână, iar eu și sora mea ne spălam și-mi amintesc de ce spunea bunica: «Cât ar fi de ger, să vă spălați pân’ la brâu cu apă rece!» Așa m-am călit până la 16 ani, când am venit în București. Nu a fost foarte ușor să vin la acea vârstă în Capitală, printre toți interpreții de valoare. I-am respectat enorm și am avut onoarea să cânt cu cei mai valoroși dintre artiști la Ansamblul Rapsodia Română, unde am stat peste 30 de ani“.

Și totuși, de unde dragostea pentru cânt? „Copil fiind, tata mă lua cu el la vite și la oi. Cânta foarte frumos la fluier și am foarte multe cântece de la el. Atât mama, cât și sora mea cântau, pentru că la țară toată lumea cânta și la munca de la câmp și la petreceri. Există foarte mult folclor, calci pe el în locurile de baștină, timp să ai să-l culegi“, continuă artista.

„Dacă nu te măriţi cu mine, ia-l pe el, că-i băiat deştept!“

Elena Merișoreanu are o căsnicie fericită, dar, spre deosebire de alți artiști, nu și-a legat sufletul de un coleg de breaslă, ba din contră... Parafrazând titlul unei piese de teatru, iată cine a pus... cătușe... florii sau, mai exact, cine i-a cucerit inima artistei: „Soțul meu a terminat Academia de Poliție. A fost trimis în practică, pentru trei luni, în orașul aflat lângă satul meu. Mama făcea mese mari, tăia câte un vițel, să vină tot ansamblul, când ajungeam acolo, în turneu.

Odată a venit și el, l-am cunoscut și iată că suntem căsătoriți de 38 de ani. M-a sunat, mi-a trimis scrisori, dar nu i-am acordat multă atenție la acea vreme, pentru că eram prietenă cu un diplomat de la Ministerul de Externe. Odată trebuia să plec în Franța, iar sora mea a pus la cale cu actualul soț să mă oprească. Mi-a spus că mama este foarte bolnavă... Am ajuns acasă, iar el mă vizita des.

La un moment dat, ai mei făceau un parastas. A doua zi a ajuns și diplomatul în sat, dar eu eram la plimbare cu... viitorul meu soț. Era deja octombrie. Când am ajuns acasă, diplomatul era acolo. Mama a pus masa, iar ei doi vorbeau. Diplomatul voia să ne căsătorim pentru că urma să plece în străinătate, iar acest lucru nu-mi era util în carieră. L-am condus până la poartă când a plecat, iar el mi-a spus: «Dacă nu te măriți cu mine, mărită-te cu el, că e băiat deștept!» Și noi am stabilit nunta pe 5 noiembrie, când era ziua mea...“

Aceasta este Elena Merișoreanu, iar ce ați citit mai sus nu reprezintă secretele sale, ci simbolul unei bucurii perpetue. Ca s-o înțelegeți însă... cel mai bine îi ascultați muzica...

Gabriela Niculescu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2011

Vizualizari: 571



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI