Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

EDITORIAL
Zootehnia prin... ochelarii mei

Străduindu-mă să înţeleg cum şi ce gândesc cei care conduc destinele acestei ţări de totul merge... precum racul, mi-am amintit o afirmaţie a unui parlamentar, specialist în agricultură, făcută cu ceva ani în urmă.

Era vorba de „ajutorul“ acordat zootehniei de către guvernul din acea perioadă şi suna cam aşa: „Celor care nu văd acest efort financiar făcut de Guvernul României le recomand să consulte un medic oftalmolog. Cu ajutorul unor ochelari performanţi sigur vor vedea realizările…“.

În zootehnie, dacă de ea trebuie să vorbim acum, cu ochelarii pe care îi port de ceva vreme nu văd, de vreo 20 de ani încoace, decât distrugeri sistematice, lipsa unor politici şi strategii coerente şi o trecere de la o zootehnie construită pe principii ştiinţifice la una empirică, de subzistenţă.

„Prin acordurile încheiate cu Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional ne-am angajat să lichidăm tot ce este nerentabil“ – aşa sunau declaraţiile politice ale tuturor guvernelor postdecembriste şi astfel am asistat în aceşti ani la lichidarea unor combinate de creştere şi îngrăşare a porcilor, ferme avicole şi ferme de creştere a taurinelor care „erau mari şi nerentabile“.

Nu mai vorbesc de cercetarea şi învăţământul de specialitate. Efectele acestor decizii şi-au pus grav amprenta asupra sectorului zootehnic, dispariţia fermelor mari a avut drept consecinţă imposibilitatea asigurării necesarului de consum al populaţiei, necesar care a fost mai apoi suplinit de importuri, însă cu o contribuţie majoră la deficitul balanţei comerciale. Aşadar, atenţie la sfaturile şi recomandările făcute de cei ce ne dau cu o mână, dar ne iau întotdeauna cu două!

Reformele din sectorul zootehnic au fost de cele mai multe ori doar începute şi lăsate undeva la jumătatea drumului, în dauna producătorilor din sectorul vegetal şi crescătorilor de animale, dar mai cu seamă a consumatorilor care au plătit preţuri mult prea mari pentru produsele aduse din altă parte, uneori de calitate îndoielnică.

Legi, norme metodologice au rămas doar scrise pe hârtie. Nicio structură nu s-a preocupat de implementarea acestora în teritoriu. Specialiştii au avut şi au drept atribuţie mai degrabă să numere, de câteva ori pe an, animalele din bătătura ţăranului şi să-l înveţe ce documente trebuie să întocmească pentru bruma de bani pe care o primeşte ca subvenţie, decât să se ocupe de politici şi strategii în domeniu.

Aţi văzut vreun program de zonare în teritoriu a speciilor, raselor şi tipurilor de animale, în funcţie de condiţiile agroecologice şi de interesele socioeconomice, ori vreo strategie de organizare şi exploatare a pajiştilor sau poate nişte reglementări privind transhumanţa ovinelor, ca formă de punere în valoare a resurselor furajere montane şi alpine?

Poate doar dacă aţi descoperit oftalmologul şi ochelarii cu care să vedeţi eforturile guvernanţilor. Mă tem că, cel puţin o perioadă de timp, vom asista la aceeaşi demagogie ajunsă în trend şi aproape nelipsită de la toate dezbaterile parlamentare, din mass-media, întâlniri de lucru, şedinţe etc.

Oricum, prin proprii mei ochelari nu văd acum decât o lipsă de coerenţă a politicilor agricole în general, o repartizare neglijentă a investiţiilor realizate cu bani europeni şi multe altele pe care spaţiul tipografic nu-mi permite să le detaliez. Văd aproape tot în culori sumbre. Poate după consultarea unui oftalmolog…

Ing. Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

Vizualizari: 2739



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI