EDITORIAL - Ziua Recoltei, prilej de mare sărbătoare

„Printre frunzele ruginii şi razele blândului soare, îmbracă ceva adecvat şi vino la marea sărbătoare: Ziua recoltei...“

Cam aşa suna textul invitaţiei organizatorului unor astfel de evenimente. Cred că oriunde ai fi, în spaţiul rural sau urban, tentaţia de a fi prezent la o astfel de manifestare este cum nu se poate mai mare.

De fapt, ne-am obişnuit ca în luna octombrie să asistăm şi chiar să participăm cu toată fiinţa noastră la cele mai importante manifestări ale slujitorilor pământului: Zilele Recoltei. Sunt cele mai înălţătoare momente ale celor care, după un an de trudă, îşi expun roadele obţinute în faţa celor pe care şi-i doresc alături pentru a sărbători evenimentul, mulţumind Domnului pentru dărnicia Sa. Că doar Lui îi mai pot mulţumi, cârmuitorilor de ţară nicidecum.

Astfel de manifestări nu sunt doar prilej de sărbătoare, ci şi un fel de... reciclare anuală a producătorilor, procesatorilor, comercianţilor şi, nu în ultimul rând, a consumatorilor. Aici mai pot afla noutăţi despre ce şi cum trebuie să producă şi, mai cu seamă, cum să vândă, şi-apoi ce să cumpere şi să consume. În fine, cum să-şi autoevalueze propria afacere. Lucruri importante de învăţat, inclusiv pentru autorităţi, dacă ne dorim o agricultură performantă şi un popor sănătos.

În anii socialismului, acest eveniment devenise o sărbătoare naţională, desfăşurată de fiecare dată în altă zonă a ţării, cu expoziţii agricole, defilări şi manifestaţii pe stadioane.

Agricultura se afla pe-atunci în centrul atenţiei pentru că avea un aport substanţial la bugetul naţional şi cea mai mare contribuţie la achitarea obligaţiilor externe ale României.
Nu sunt un nostalgic al acelor vremuri, dar tare mi-aş dori ca guvernanţii de astăzi să manifeste cel puţin acelaşi interes pentru agricultura României.

ă nu mai spun de sat, ţarină, ţăran. Într-un limbaj mai european – spaţiul rural. Măcar acum, după douăzeci de ani în care cel puţin domeniul la care mă refer a cunoscut un declin continuu, să se facă ceva. Altfel, există toate şansele ca Zilele Recoltei româneşti să fie... împănate cu mere din Polonia, brânzeturi din Olanda, legume din Turcia sau pâine din Ungaria.

Se spune că speranţa moare ultima. Nu pot să mă alătur celor care cred că aceasta a murit deja la români. Poate criza şi restricţiile bugetare au generat un val de scepticism în rândul conaţionalilor noştri. Ea, speranţa, ne aparţine şi trebuie să avem încredere în... puterea noastră de a răzbate orice nevoi. Nu putem, n-avem voie să fim mai slabi decât străbunii noştri. Ne stă în putere să ne facem ordine în propria ogradă, să ne organizăm activitatea şi viaţa astfel încât să putem ţine piept vremurilor tulburi. Zilele Recoltei, în multitudinea şi diversitatea lor, sunt şi trebuie să rămână un mod de manifestare a dorinţei noastre de a ne face viaţa frumoasă şi îmbelşugată.

Aşadar, ne stă în putere să fim mâine mai bogaţi decât azi, mai cu seamă material. Spiritual suntem deja. Păi cum altfel am face la tot pasul haz de necaz?!

֩ Comentarii

֠ 1. Măneanu Varvara Magdalena -- (2-October-2010 )

Este şi frumos şi bine ceea ce aţi spus. Eu simt şi cred că despre Ziua Recoltei se poate vorbi despre cea dinainte de 89 şi cea de după. Înainte de 89 Ziua Recoltei era una singură pe an, lumea o aştepta cu mare nerăbdare, după, treptat ea a început să fie eclipsată de târgurile de meşteri şi produse gastronomice şi culinare cu caracter local şi naţional, care au şi ele rolul şi căutarea lor. Sunt încântată de toate aceste noi manifestări culturale care promovează tradiţia, dar trăiesc şi nostalgia Zilei Recoltei dinainte de 89.Cu bine şi sănătate.VMM

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu