Imprimati articolul

EDITORIAL - Vom fi iarăşi ce-am fost?!

Se spune că trăim cu adevărat doar cât iubim, iar când urâm murim câte puţin. Aşa se explică faptul că identitatea şi prosperitatea unor popoare au avut de suferit pentru că nu au ştiut să iubească şi să preţuiască ceea ce le-a oferit natura şi divinitatea.
În ceea ce ne priveşte, nu cred că suntem o excepţie. Am făcut mai întotdeauna un mod de viaţă din a denigra pe cei din jur, ne-am subevaluat valorile, ne-am vândut cu suflet cu tot pe doi bani sau ne-am lăsat furaţi doar ca să putem păşi în libertate. Prea costisitoare fapte pentru care deja plătim de-acum şi cine ştie câte generaţii o vor face după noi. Sunt greşeli pe care nu le recunoaştem, ba chiar parcă se persistă în ele. Cum altfel aş putea aprecia neimplicarea guvernanţilor în politici constructive, care să ofere economiei condiţii pentru relansare, apoi tuturor românilor şansa unui trai decent?

Cât de mari greşeli s-au făcut pe care încă nu avem curajul să le recunoaştem!
Am crezut poate prea mult în cei care ne-au promis libertate şi democraţie, concepte pe care n-am ştiut să le folosim. Am considerat literă de lege tot ce vine din „Vest“ fără a ţine seama de propriile precepte şi interese, am crezut că alţii ştiu mai bine ce avem de făcut, într-un cuvânt am devenit o majoritate fără un ţel şi poate fără speranţă, capabilă uneori doar de revoltă şi ură, de parcă n-am mai fi noi.

De ce trebuie să schimbăm destinul acestei naţiuni? E nevoie acum, poate mai mult ca oricând, de mai multă seriozitate, de implicare şi voluntariat, e nevoie să-i apreciem şi să-i sprijinim pe cei care ne reprezintă cu adevărat, indiferent ce culoare politică au.
Nu cred că aceia la care apelăm uneori pentru a ne promova interesele sau tot ce este autentic românesc sunt stăpâniţi de altceva în afară de mirajul banilor pe care îi pot obţine fără prea mult efort. Nu e nimic rău în faptul că ne-am dorit să încercăm lucruri noi, să preluăm modele de viaţă şi muncă de pe alte meleaguri, dar nici nu trebuie să uităm a trăi româneşte înconjuraţi de valorile perene care ne caracterizează. Nu trebuie să ne uităm rădăcinile şi să ne pierdem identitatea. Trebuie să redevenim ce-am fost, sigur, în context european.

Sunt doar câteva din gândurile care mă frământă acum, în prag de An Nou, când toate pot avea un... nou început. Sper ca măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să scăpăm de inerţie şi de ură şi, de ce nu, să ne aducem aminte de... zicerea unuia dintre domnitorii Moldovei: ,,Vom fi iarăşi ce-am fost, ba mai mult decât atât!“. Fie ca acest crez să se înfiripe şi-acum în mintea fiecăruia dintre noi şi să i se dea curs. Un curs care să aşeze România pe adevăratele sale temelii.

Ion BANU
LUMEA SATULUI NR.1, 1-15 IANUARIE 2011

֩ Comentarii