Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

EDITORIAL
Strategia de a fi la putere

Până mai ieri mă gândeam la ce ar avea de făcut dregătorii ţării pentru cei în slujba cărora se află, fie ei agricultori, doctori sau profesori, bugetari sau nebugetari. Şi parcă n-ar trebui chiar mare efort pentru a pune carul pe roate şi a scoate ţara din criză dacă nu „s-ar sfădi tot timpul pentru bucata de slană din tinda ţării“, asta ca să reproduc cuvintele unei bucovinence supărate că munca ei nu e răsplătită la adevărata valoare, în vreme ce…

S-a tot vehiculat ideea că agricultura ar putea fi o soluţie pentru reducerea efectelor crizei, numai că vorbele şi promisiunile au rămas în sertarele pupitrelor de la care s-au pronunţat, guvernanţii necatadicsind, cel puţin până în prezent, să-şi asume răspunderea pentru legi, norme şi strategii prin care aceasta să funcţioneze şi să furnizeze plusvaloarea de care avem atâta nevoie. Au fost altele mai „importante“, ce mai contează că grâul trebuie semănat toamna, în fiecare toamnă, şi nu la anu’ şi la mulţi ani!

Am asistat, de douăzeci de ani încoace, aproape invariabil la schimbarea conducerii instituţiilor centrale şi locale ori de câte ori cineva avea vreun interes – politic sau de altă natură –, timp în care economia în general şi agricultura în special au tot bătut pasul pe loc. Aşa că mă întreb şi întreb: câţi ani ne mai trebuie să fim în pas cu lumea care nu iroseşte nicio palmă de pământ şi nicio şansă de a folosi orice noutate pentru a fi cât mai performantă?

Politica acordării subvenţiilor sau a diferitelor ajutoare pentru agricultori au avut în spate mai totdeauna un interes electoral. Să nu uităm cupoanele date fără discernământ care, mai degrabă, au manipulat electoratul din mediul rural pentru un partid sau altul. Apoi nici chiar acordarea subvenţiilor către marile exploataţii agricole nu a ţinut cont de vreo strategie a vreunui guvern dornic să schimbe agricultura din temelii, ci mai degrabă s-a dorit o sursă pentru sponsorizarea campaniilor electorale.  Nici măcar vestitul Program SAPARD nu a scăpat de influenţe politicianiste. Aşa se face că ne-am trezit cu fabrici de procesare a produselor agricole, ca să dau doar un exemplu, care depăşesc cu mult capacităţile de producţie sau posibilităţile de asigurare cu materie primă.

La fel cu proiectele de infrastructură rurală aprobate doar pentru că primarul era reprezentantul partidului aflat la putere şi promitea cât mai multe voturi vreunui politician cu influenţă. Asta pentru că a existat o singură strategie: aceea de a avea putere sau de a fi la putere. Mă întreb, în această campanie electorală unde se vor duce banii destinaţi susţinerii agriculturii şi pe cine vor ajuta să-şi vadă împlinit visul de a guverna ţara? Se spune că speranţa moare ultima. Aşa că nu ne rămâne decât să aşteptăm minunea ca fondurile pentru agricultură şi dezvoltare rurală să încapă pe mâna celor care chiar vor să facă ceva pentru naţiunea din care fac parte, iar beneficiarii să nu se mai întrebe cu cine trebuie să voteze.

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2009

Vizualizari: 3951



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI