Imprimati articolul

EDITORIAL - Speranţe deşarte

Se spune că totul se repetă aproape invariabil după o anumită perioadă de timp. Ca şi în modă. Zilele trecute tocmai ce-am auzit din rândul unor manifestanţi scandându-se „Deşteaptă-te române!“, dar şi alte sloganuri şi expresii pe care, cel puţin în urmă cu douăzeci de ani, nu credeam că le voi mai auzi vreodată, adresate celor care se fac vinovaţi, în opinia majorităţii, de starea precară în care se află ţara.

Iată aşadar că au revenit vremurile ce îi îndeamnă sau îi obligă pe români să se... deştepte din nou „din somnul“ indus de politicile înşelătoare dătătoare de speranţe mai cu seamă în perioadele electorale. Se vede treaba că lucrurile merg din ce în ce mai prost, românii sărăcesc din ce în ce mai mult, iar... lupta de clasă, despre ale cărei rosturi mulţi dintre noi le ştiam doar de prin cărţi, se ascute din ce în ce mai tare. Adică lupta dintre cei bogaţi, unii mult prea bogaţi, şi cei săraci, mulţi dintre ei prea săraci ca să mai poată suporta „caznele“ impuse de domniile lor, guvernanţii noştri.

Fără îndoială ştiţi, măcar din ceea ce aţi citit în istorie, la câte „Porţi“ s-au închinat românii în decursul timpului. Iată că au venit vremurile să ne închinăm şi la Înalta Poartă de la Bruxelles. O fi ultima? Penultima? Cine ştie?! Cert este că toate ne-au luat, nune-au dat. Nici măcar cea din urmă. Aşa-zişii bani europeni – luaţi seama şi pricepeţi – sunt şi ai noştri. Ba chiar, spun specialiştii, dăm cu mult mai mult decât primim, luând în calcul cotizaţia României la Uniune şi, pe deasupra, imensele sume pe care le dăm Vestului pe diverse produse şi utilaje ale căror preţuri de vânzare sunt cu mult mai mari decât costurile de producţie. Politică comercială practicată doar pe-aici, prin estul Europei. Aşadar, banii ce ni se dau se întorc la fel de repede de unde vin prin costuri, dobânzi bancare, comisioane etc., că de, nici instituţiile bancare nu ne mai aparţin. Dar chiar şi aşa, măcar dacă banii ce ni s-au cuvenit şi dat s-ar fi folosit cu chibzuinţă, având în spate adevăratele nevoi ale ţării, probabil că n-am fi fost acum în situaţia de a ne „mândri“ cu ultimul loc dintre cele 27 de state membre în aproape toate statisticile.

Cred însă că suntem cu toţii vinovaţi de starea în care ne aflăm şi ne răzvrătim acum pentru, că ne-am lăsat manipulaţi de vorbele „mieroase“ ale tuturor guvernanţilor de 20 de ani încoace, care periodic au venit să ne convingă cât de competenţi şi bine intenţionaţi sunt. Mai cu seamă cei care trăiesc în spaţiul rural au fost păcăliţi cu tot felul de legi care i-au făcut proprietari de pământ, adică, vezi Doamne, li s-a făcut „dreptate istorică“. În fapt, au devenit „robi“ care muncesc de cele mai multe ori cu mâinile goale pentru că utilajele au fost vândute la fier vechi de „niscaiva câştigători de licitaţii cu statul“. Au fost şi, până la urmă, am fost furaţi cu acte în regulă şi nicio lege nu-i va condamna vreodată pe cei pe care noi îi ştim vinovaţi fără să fim magistraţi. Singura speranţă e poate că vor plăti pentru cele făcute la „judecata supremă“, dar cum n-am auzit de vreun pedepsit pe-acolo, se pare că speranţele noastre sunt... deşarte.

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 13, 1-15 IULIE 2010

֩ Comentarii