Editorial - Nu lăsaţi agricultura... fără busolă!

Se vorbeşte tot mai mult despre potenţialul agricol al României, de rezervele uriaşe pe care încă le avem dar care nu sunt valorificate suficient. Cert este că majoritatea deţinătorilor sau administratorilor de teren au rămas la nivelul de la care doar privesc în jur şi consideră că… până aici ne-a fost.

Adică, mai mult nu se poate. Nimic mai eronat. Nu vom putea intra nicicând în competiţie cu suratele noastre din Uniunea Europeană de vom continua să gândim astfel. Mai grav este că în vreme ce uriaşe rezerve – pământ, apă, relief, păduri – rămân insuficient exploatate, devenim tot mai dependenţi de produsele agricole – inclusiv de primă necesitate – de calitate îndoielnică, venite de te miri unde, obţinute în condiţii de poluare excesivă şi pe terenuri incomparabil mai proaste decât cele pe care mama natură ni le-a pus nouă, românilor, pe tavă.

Dar de ce o asemenea stare? Încerc să trec în revistă doar câteva din cauze. I-am lăsat de izbelişte sau i-am amăgit cu diverse tipuri de subvenţii care până la urmă n-au intrat în buzunarul lor, pe producătorii agricoli şi ne-am resemnat cu eticheta de agricultură de subzistenţă.

Pământul cu care ne-a hărăzit providenţa n-a fost şi nu este valorificat la adevăratul său potenţial, iar forţa de muncă din agricultură nu este utilizată eficient. Continuăm să transformăm terenul agricol în teren pentru diferite afaceri imobiliare, motiv pentru care, cu siguranţă nu vom scăpa de condamnarea urmaşilor noştri. Am lăsat de fiecare dată agricultura în coada tuturor priorităţilor, cu consecinţe grave asupra asigurării necesarului de produse agroalimentare din producţie proprie, ceea ce ne-a obligat la importuri uneori de peste 70%.

Ne-am bătut joc de cercetarea agricolă şi am făcut aproape orice ca să o distrugem, făcând astfel loc importurilor de material genetic – importante cantităţi de seminţe, material de plantat şi material seminal fiind acum asigurate de prin alte părţi ale lumii. Apoi, dăm ajutoare sociale unor oameni apţi de muncă din mediul rural în loc să-i motivăm şi să-i orientăm către activităţi şi servicii care ar aduce ţării creştere economică şi lor venituri pentru un trai decent… la ei acasă.

Mă întreb uneori dacă toate acestea, puţine din câte sunt de fapt, care au condus la prăbuşirea celei mai importante ramuri ale economiei, au fost făcute cu bună ştiinţă, sau pur şi simplu nu au existat strategii adecvate stării economiei şi regimului politic venit la putere după 1990.

E clar că dacă ne dorim să fim egali cu partenerii noştri europeni, producătorii agricoli vor avea sarcina dificilă de a ieşi, în anii care vor urma, din regimul de subzistenţă şi a construi o agricultură modernă.

Actualul guvern afirmă prin reprezentanţii săi că doreşte să susţină creşterea producţiei agricole prin stimularea comasării voluntare a terenurilor şi exploatarea mai eficientă a acestora, precum şi prin creşterea ponderii zootehniei în agricultură. Pentru sporirea producţiei şi a calităţii acesteia, noul guvern îşi propune, printre altele, să stimuleze agricultura ecologică, dar şi sectoare precum pomicultura, legumicultura şi viticultura.

Sună bine, nu? Sper ca toate acestea să nu rămână doar la nivel declarativ şi din nou, orbiţi de crize, situaţii de urgenţă, putere sau interese personale, să lăsăm agricultura iarăşi… fără busolă.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu