EDITORIAL - Mare secetă, mare! > REVISTA LUMEA SATULUI

Canicula deja instalată de câteva zile în multe zone ale ţării, seceta de mai peste tot incită iarăşi la dezbateri, ca mai întotdeauna, fără... efect. Adică fără a se face ceva concret pentru prevenirea şi combaterea respectivelor fenomene. Aşadar, am putea vorbi de secetă mare nu doar pe câmpii, ci şi în politica românească, mai ales în ce priveşte agricultura.

Ne aflăm în plină campanie electorală pentru europarlamentare numai că subiectele privind politicile agricole, deşi sunt printre priorităţile Uniunii Europene, la noi nu par să depăşească domeniul imaginii şi al promisiunilor, iar despre candidaţi, niciun partid politic nu şi-a propus măcar unul care să fie ancorat în realităţile satului şi mai ales ale agriculturii, în toată diversitatea şi complexitatea lor.

Dacă aruncăm o privire asupra modului cum sunt implementate strategiile elaborate – aşa cum sunt – se vede clar că politicul, dar şi mulţi funcţionari sunt rupţi de… fenomenul agricol. Pe politicieni îi preocupă spaţiul rural doar în perioadele electorale, când luptă, folosind diverse mijloace, pentru a obţine voturi, după care uitarea se aşterne din nou.

Încălzirea globală a determinat lumea întreagă să manifeste o mai mare grijă faţă de mediu şi dezvoltarea durabilă, în timp ce la noi – ca la români! –, deşi seceta se înteţeşte agricultura beneficiază doar de lamentări şi justificări, „criza“ devenind sperietoarea care trebuie să ne ţină departe de orice solicitare a vreunui efort financiar din partea statului.

Strategia naţională privind reducerea efectelor secetei, prevenirea şi combaterea degradării terenurilor şi deşertificării, pe termen scurt, mediu şi lung cuprinde măsuri şi chiar termene de implementare doar pe hârtie, iar de la autorităţi, în momentul de faţă, putem spera eventual doar la un act normativ care să impună schimbarea prognozei meteorologice. Asta pentru că fapta nu presupune găsirea vreunei surse de finanţare.
Politicul ar trebui să fie condiţionat de realitate, iar autorităţile şi instituţiile să vină cu soluţii adecvate fiecărui domeniu.

Fără îndoială, multe dintre măsuri implică costuri economice şi sociale ridicate, dar nu cred că pot exista impedimente în asigurarea acestora de vreme ce pentru promovarea imaginii unor personaje politice pe posturile mass-media şi pentru „pomeni electorale“ se găsesc întotdeauna fonduri.

Cu siguranţă dirijarea acestora către implementarea politicilor agricole în mod coerent ar aduce mai multe voturi decât orice promisiune electorală deşartă. Ştiţi povestea cu ciobanul pus pe farse, ce striga „lupii la oi“?! Şi apoi n-aş vrea ca singura soluţie a autorităţilor să rămână aceea de a emite o

Ordonanţă de urgenţă pentru amânarea încălzirii globale până ce vom fi şi noi pregătiţi să-i facem faţă.

Aş vrea în schimb soluţii „cap-coadă“ – cum spunea cineva, care să conducă la închiderea ciclului de măsuri pentru care se cheltuie uneori mulţi bani. Adică, să existe implicare politică, de la finanţarea producţiei până la valorificarea ei. Oare nu se poate? Poate învăţăm de la alţii cum îşi apără producătorii agricoli şi producţia autohtonă. Trebuie doar să vrem!

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu