Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

EDITORIAL
Legea să fie lege...

Vă mai aduceţi aminte de poveştile şi poveţele bunicilor şi părinţilor din vremea copilăriei noastre? Cu câtă dragoste ne înconjurau şi câte lucruri ce îndemnau la respect şi cuvioşenie ne spuneau! Şi mai toţi din ţinuturile noastre se întreceau în a fi... cei mai cei şi copiii lor mai ceva. Hei, ,,...ce vremi şi ce oameni mai erau prin părţile noastre...“ – ca să-l parafrazez pe marele povestitor Ion Creangă. Câte lucruri frumoase n-aş avea şi eu de povestit din vremea copilăriei?! O copilărie înconjurată de o lume încă nealterată comportamental.

Privesc acum în jur şi mă întreb dacă generaţiile de azi vor avea ce povesti peste ani?! Cu siguranţă da, numai că nu cred să aibă prea multe de spus despre educaţie, cultură, civilizaţie şi respect pentru muncă şi semeni, până la urmă, despre vremurile în care trăim.
Se spune că impresiile, amintirile din copilărie sunt cele mai durabile, ni se întipăresc în minte şi ne însoţesc toată viaţa.

Amintirile urmaşilor noştri de acum ar putea suna cam aşa: sărbătoarea nu era sărbătoare dacă nu răsuna muzica de mai să-ţi spargă timpanele. Ori, dacă iarba verde nu era presărată de peturi, pungi şi resturi de mâncare. Sau dacă străzile, aleile şi parcurile nu erau pline de mucuri de ţigară şi cutii de bere aruncate parcă de sălbatici bipezi şi de şoferi pe geamul maşinilor. În fine, dacă decorul general nu era completat şi de gesturile obscene şi de vocabularul vulgar al unor indivizi parcă veniţi din junglă, uneori aflaţi şi la volanul unor moderne făcături pe două sau patru roţi.

Cam astea sunt vremurile copilăriei nepoţilor noştri în care gunoiul şi bădărănia au cucerit România. Păcat că trăim într-o ţară atât de frumoasă. Parcă existăm pentru a ne face viaţa urâtă şi grea. Mulţi dintre noi ştim că există soluţii pentru a reveni în matca civilizaţiei specifică românilor de altădată, dar preferăm să asistăm pasivi, nepăsători, ca şi cum problema ar fi a altora, nu a fiecăruia dintre noi.

Comportamentul nostru actual este determinat de modul cum primăria, biserica, şcoala şi chiar familia înţeleg să se implice în ceea ce priveşte educaţia şi informarea oamenilor. Am trăit şi vremurile în care, deşi eram poate mai săraci şi mai puţin cunoscători ai vieţii de pe alte tărâmuri, aveam parcă mai mult respect faţă de muncă, curăţenie şi semeni. Dar mai ales faţă de lege. Pentru că toate aceste lucruri se petrec astăzi fiindcă nimeni nu impune respectarea unor norme de convieţuire.

Iniţiativele unor organizaţii şi asociaţii care îşi propun ca România să devină mai curată şi mai civilizată sunt lăudabile, numai că vor fi ca o picătură într-un ocean dacă măsurile legislative, atâtea câte există, nu sunt implementate corect şi, mai ales, respectate. E nevoie poate de o dictatură a legii, egală pentru toţi.  Sigur, sună cam dur, dar se pare că este singura soluţie de a redeveni ce-am fost, oriunde ne-am afla: acasă, pe stradă, la locul de muncă... Cu ce amintiri frumoase ar putea rămâne şi nepoţii noştri...! Dar, pentru a fi aşa, cum spuneam, legea trebuie să fie lege pentru toţi.

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2010

Vizualizari: 2542



֩ Comentarii

 
֠ 1.     Maneanu Varvara Magdalena -- (17-April-2010 )
Şi eu sunt întristată de ce este în jur. Pănă mai ieri mergeai cu drag la sat, întălneai oameni simplii , ţăranii, care nu îl citiseră pe Kant, dar care se ghidau în tot ce făceau după bunul simţ şi adevărata credinţă. Din păcate aceştia se duc şi le iau locul mărşanii şi ţopărlanii crescuţi în scara blocului cu telecomanda în mănă şi cu gelul pe cap. Îmi păstrez totusi optimismul. Ăn rest toate cele bune şi succes.

֠ 2.     Ionut Ciprian -- (18-April-2010 )
Legea nu ar schimba mare lucru, nu va fi un politist la fiecare colt de strada sa ia masuri pentru cei care injura, arunca resturi, nu vor merge cu noi la iarba verde sa ne oblige sa strangem dupa noi peturile. Chestia e de educatie, parintii de azi nu mai acorda timpul necesar educarii copiilor lor , poate din motive obiectiva , si uite asa s-a ajuns unde s-a ajuns, si avand in vedere ca timpul acordat de parinti educatiei copiilor scade trebuie sa ne asteptam la tot ce e mai rau, si sunt convins ca asa v-a fi. Si te intrebi totusi altii cum pot sa fie civilizati cand noi ne salbaticim...

֠ 3.     sateancurat -- (18-April-2010 )
Educatia este unul dintre motive,dar ce parere aveti de inexistenta cosurilor de gunoi din majoritatea a comunelor, inexistenta unor containere pentru colectarea resturilor menajere organice, a materialelor plastice, a sticlelor?

֠ 4.     zlate nicolaezlatenicolae@yahoo.com -- (4-May-2010 )
din orce localitate sateasca n-ar trebui sa se colecteze decat:peturile, materialele plastice care nu sunt biodegradabile, sticla si metalele.restul materialele mcare sunt biodegradabile sa fie compostate . specialistii din domeniu sa indrume locuitorii satelor sa transforme in compost toateresturile vegetale ,sa valorifice in scop personal sau spre vanzare compostul rezultat

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI