Imprimati articolul

EDITORIAL - Ingineria genetică între ştiinţă şi diletantism

Mă gândesc de multe ori la modul de viaţă al românilor în vremurile pe care le trăim, la comportamentul celor mai mulţi în mediul în care există, dar mai cu seamă la ce pot oferi celor în preajma cărora se află: copii, rude, prieteni. Îmi stăruie în minte o recentă dezbatere, dar mai ales reacţia reprezentanţilor unor ONG-uri şi, mai trist, ai unor instituţii publice faţă de nou, modern, faţă de ceea ce ştiinţa încearcă să ofere pentru menţinerea echilibrului biologic la nivel planetar. O încrâncenată discuţie susţinută, culmea, de jurnalişti drept moderatori. Am înţeles încă o dată câtă lipsă de informare există în rândul celor consideraţi sau apreciaţi ca formatori de opinie.  În rol de „capră râioasă“ de această dată - organismele modificate genetic. Un subiect care a stârnit curiozitate, dar şi temere în rândul celor mai mulţi spectatori la lecţiile de dezinformare. Poate că şi termenii aleşi pentru a exprima succesul ingineriei genetice n-au fost cei mai nimeriţi, nespecialiştii şi cu atât mai mult cei stăpâniţi de diverse interese speculând aceasta.

 „Modificare genetică“. Cu puţină stăruinţă din partea nepricepuţilor ori a rău-voitorilor, lumea înţelege a fi vorba de o intervenţie severă în biologia organismelor vii cu repercusiuni grave asupra vieţii înseşi. N-am să mă erijez în atotştiutorul fenomenului, am să spun doar că modificări în structura genetică a organismelor vii s-au produs în mod natural de milioane de ani. Aşa se explică evoluţia vieţii pe pământ, apariţia atâtor specii şi varietăţi în regnul vegetal şi animal, dispariţia altora, selecţia naturală manifestându-se permanent. Astăzi, prin biotehnologii specifice, cercetătorii nu fac altceva decât să scurteze semnificativ timpul în care pot apare noi creaţii cu însuşiri care să răspundă cerinţelor actuale privind mediul şi sănătatea. Un adevărat succes al ingineriei genetice, al biotehnologiilor ce limitează consumul excesiv, iraţional, neeconomic şi neştiinţific de pesticide.

Dar neştiinţa şi nepriceperea nu se manifestă doar în acest domeniu. Un subiect la fel de mult mediatizat este cel al câinilor fără stăpân, care a avut iarăşi parte de comentariile unor jurnalişti nedocumentaţi. Căzuţi în plasa conceptului de protecţie a animalelor, respectivii s-au rezumat doar la a susţine poziţia unor aşa-zise asociaţii de protecţie, fără a sesiza pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea publică animalele care nu sunt hrănite, îngrijite şi asistate sanitar-veterinar.  Se vede treaba că diletantismul se manifestă în toate domeniile vieţii sociale într-o vreme în care ar trebui să se acorde importanţă specialistului şi specializării. Iar branşa jurnaliştilor ar trebui să fie model pentru cei din jur, pentru că ei sunt formatorii de opinie pentru aproape tot ce se întâmplă în fiecare zi.

Ion Banu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2011

֩ Comentarii