Imprimati articolul

EDITORIAL - Cine mai ţine seama de moralitate?

Mai întotdeauna mi-am propus să abordez în acest spaţiu subiecte pline de optimism ce ne-ar putea face să trecem mai uşor peste grijile cotidiene. Din păcate, acestea parcă sunt din ce în ce mai puţine, cauza fiind nu atât criza economică sau financiară, care a cuprins ca o molimă mai toată lumea, cât, mai degrabă, criza morală.

Am ajuns la concluzia că mulţi socotim moralitatea ca un principiu subordonat interesului propriu.

Probabil o parte dintre semenii noştri şi-au pierdut reperele pe care le aveau cu vreo două decenii în urmă, iar alţii sunt atât de debusolaţi încât a-şi dori obţinerea a ceva fără prea mult efort li se pare cum nu se poate mai firesc. Plagiatul, impostura,  trădarea sau defăimarea au devenit pentru mulţi repere morale. Din păcate chiar în mass-media se simte acest lucru. În loc să fie ghid pentru cei ce o urmăresc, mai degrabă este instrument de amăgire şi manipulare, în funcţie de un interes sau altul.

Zilnic, prin toate mijloacele, ne sunt prezentate şi recomandate, uneori chiar obsesiv, modele de urmat. Sunt de cele mai multe ori persoane lipsite de bun simţ, dar cu multă agoniseală ilicită. Idealurile lor nu sunt decât obţinerea de bani, fie ei cât de murdari, locuinţe şi obiecte de lux, într-un cuvânt, se vor vedete cu orice preţ. Unii îşi justifică atitudinea prin faptul că „şi alţii fac la fel sau fură mai mult“. Să mai vorbim de moralitate? Cine ţine seama de ea!

Dacă cineva face imprudenţa să spună cuiva că modelul său în viaţă este învăţătorul cu care a descifrat alfabetul sau vreo personalitate din lumea ştiinţifică ori culturală, este socotit un... neadaptat la vremuri noi. Totuşi reperele noastre, ale tuturor, ar trebui să fie tradiţiile culturale şi spirituale, educaţia din şcoală şi din familie, normele de comportament stabile. Negând acestea, de fapt negăm identitatea noastră ca naţiune.

E posibil ca cineva din afară să-şi dorească asta iar, în numele globalizării, să apeleze la un fel de plafonare şi anihilare a valorilor proprii. Oricare dintre noi ar trebui să-şi dea seama că o societate fără supremaţia legii şi fără repere morale temeinice nu va ajunge prea departe. Numai în momente de criză, omul îşi descoperă propriile sale limite şi constată că întotdeauna va dăinui doar ce se obţine cu efort, răbdare şi sacrificii.

Românii au avut, dintotdeauna, un cod de legi nescrise care au constituit coloana vertebrală a acestui neam. Oare mai ţine cineva cont de ele? Poate doar românul neaoş, patriot, iubitor de glie strămoşească.

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2011

֩ Comentarii