Imprimati articolul

EDITORIAL - ANIF, la răscruce de vânturi

Se vorbeşte tot mai mult şi mai des în ultima vreme despre protecţia mediului în general, a solului şi apei în special. Sunt admise în declaraţii ca fiind aspecte vitale, se organizează seminarii, simpozioane, dar mai toate, după cum spunea cineva, „încep cu prezentări stufoase şi se termină cu promisiuni pompoase.

“ Nimeni, sau aproape nimeni, nu a luat în calcul cu aceste prilejuri necesitatea existenţei surselor financiare pentru atingerea măcar a unuia dintre obiectivele luate în dezbatere. Şi asta se întâmplă de vreo douăzeci de ani. Niciodată n-au fost suficienţi bani pentru ce era mai important în ţară, deşi au fost destui pentru altele.

Revenind la subiect, nu pot evita să-i amintesc pe cei care aveau ca atribuţii protecţia mediului, a solului, conservarea şi punerea acestuia în valoare. Persoane cu înalte funcţii şi instituţiile pe care le reprezintă. Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) este una dintre ele. Reorganizată în mai multe rânduri în ultimii douăzeci de ani, n-a reuşit, potrivit afirmaţiilor autorităţilor din domeniu, să-şi îndeplinească obiectivele pentru care a fost înfiinţată. Motiv de acuze şi de iniţiere a unui nou proces de... reorganizare. E bine? E rău? Să vedem.

ANIF-ul ar fi trebuit să administreze sistemele de irigaţii, de desecare şi lucrările de combatere a eroziunii solului, să le întreţină şi să execute altele în zonele vulnerabile. Pentru asta, ca instituţie de interes public, ar fi trebuit să primească bani de la buget. Suficienţi pentru a putea proteja solul şi a-l pune în valoare. Dar, cum niciodată n-au fost de ajuns, şefii administraţiei s-au rezumat la a menţine în funcţie şi a asigura paza obiectivelor existente, printre care cca 2.800 de staţii de pompare, a executa limitat lucrări, neglijând unele chiar importante, şi la a presta unele servicii pentru completarea veniturilor (extrabugetare).

Toate acestea fiind realizate cu cei aproape cinci mii de angajaţi. Neputându-şi îndeplini obiectivele, este acum considerată „gaura neagră“ în care se scurg banii bugetului. Câte-or fi în România la care nimeni nu face referire?!

Anunţata reorganizare şi disponibilizare a 3.500 de angajaţi din respectivul sistem va face imposibilă administrarea şi gestionarea instituţiei în ansamblul său, după cum declara recent unul dintre membrii Consiliului de Administraţie al ANIF. Şi a continuat: „Cert este că, de va fi pusă în aplicare iniţiativa ministerului, instituţia va urma calea atâtor unităţi care au încăput pe mâna unora pe mai nimic. Dar poate asta se și vrea. Aşa că ANIF-ul se află acum la răscruce de vânturi. Azi e, mâine... cine ştie. Ca şi CAP-urile acum douăzeci de ani.“

De, ştiu şi eu? În ceea ce mă priveşte, cred în ministrul Tabără şi... tovarăşii săi de sfat. Am convingerea că, până la urmă, va lua cea mai pertinentă hotărâre în cazul de faţă. Important este să protejăm avuţia naţională şi să o valorificăm cât mai eficient.

Ion Banu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2011

֩ Comentarii