Imprimati articolul

După ce a devastat un patrimoniu de 1 miliard de euro România revine în forţă pe harta orezicolă a Europei

Cultura orezului în România a redevenit o realitate şi constituie o mândrie a fermierilor. După ce conjunctura  postrevoluţionară a distrus un patrimoniu imens, estimat la peste un miliard de euro, România a ştiut să reacţioneze, punând în valoare propriile resurse.  Ce-i drept, tot sub asistenţă italiană, cum avea să facă în urmă cu mai bine de două secole, când s-a înfiinţat la Banloc-Timiş prima orezărie din Europa Centrală.

Suprafaţa cultivată cu orez în România a scăzut de la 49 mii ha amenajate, în 1989, la 500 ha în perioada 2001-2003. Semnele relansării au apărut în 2004. Atunci, în urma procesului de privatizare şi concesionare a terenului din patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului, s-a reînceput cultivarea orezului şi generarea unei filiere productive de orez din Europa. Din acel moment, suprafeţele cultivate au crescut în fiecare an.

Evoluţia suprafeţei cultivate şi a producţiei

Primul complex integrat

Creşterea suprafeţelor cultivate cu orez a fost favorizată şi de posibilitatea prelucrării şi valorificării orezului la standarde europene prin construirea unui centru agricol complex în zona tradiţională de cultivare a orezului. El funcţionează în localitatea Vlădeni, din judeţul Ialomiţa, şi deţine spaţii de depozitare cu o capacitate de 20.000 tone, instalaţii de uscare şi curăţare, precum şi o fabrică de prelucrare, cu o capacitate de lucru de circa 6 tone orez/oră.

La cultivarea orezului în terenurile nelucrate de mai bine de 15 ani au fost întâmpinate multe dificultăţi la comasarea parcelelor, precum şi la lucrările de refacere a orezăriilor. Este vorba de refacerea sistemelor de pompare a apei şi a canalelor, ale nivelării terenurilor, de distrugerea plantelor dăunătoare şi, în general, de construirea infrastructurilor specifice pentru cultivarea de orez. Toate aceste lucrări s-au efectuat cu investiţii foarte mari. Îmbucurător este faptul că acestea se regăsesc în producţiile unitare pe hectar, care sunt la nivelul marilor ţări cultivatoare de orez din Uniunea Europeană.

Producţia totală de orez obţinută în România a crescut în mod considerabil: de la câteva sute de tone în anul 2000 la circa 50.000 de tone în anul 2008 şi chiar 70.000 de tone în anul 2009.  Creşterea suprafeţelor şi a producţiei de orez a fost influenţată pozitiv de subvenţiile acordate în ultimii ani acestei culturi la inputuri şi la producţia marfă.

În loc de concluzii

Creşterea suprafeţelor de orez cultivate în zonele pretabile din judeţele Brăila, Ialomiţa, Olt, Dolj, Teleorman, Bihor şi Timiş, a generat o creştere importantă a locurilor de muncă în localităţile respective. Numărul de angajaţi din sectorul producerii orezului este considerabil mai mare decât cel din sectoarele agriculturii. Activitatea se desfăşoară în paralel în sistemele de irigaţii pentru asigurarea apei în perioadele stabilite în orezării pentru respectarea tehnologiei de producere a orezului şi în instalaţiile de uscare, depozitare şi prelucrare a orezului.

În aceste activităţi sunt angrenaţi muncitori agricoli, mecanici, transportatori, funcţionari, agenţi comerciali, ingineri, manageri şi alte categorii adiacente. Dezvoltarea acestui sector a avut impact direct şi asupra biodiversităţii prin practici agricole tradiţionale, având în vedere că aceste zone sunt amplasate de-a lungul Dunării şi destul de aproape şi de Delta Dunării.

• În concluzie, se poate afirma că în România s-au repus în circuitul agricol suprafeţele destinate cultivării orezului şi tendinţa este de a ajunge pe locul al treilea în Comunitatea Europeană, după Italia şi Spania.

• Începând cu luna august 2009, Comisia Europeană a solicitat României transmiterea preţurilor la orez, ceea ce înseamnă că România a devenit un producător important de orez.

Dr. ing. Frusina MIU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2010

֩ Comentarii