Două mari sărbători, într-o singură zi

Prima jumătate a lunii iulie nu e una abundentă în sărbători religioase. În ziua a doua a acestei luni pomenim punerea cinstitului veşmânt al Preasfintei de Dumnezeu Născătoare în sfânta raclă. De asemenea, ne amintim de Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, purtătorul de biruinţă şi apărătorul creştinătăţii. Deci, două sărbători într-o singură zi.

Se spune că, pe vremea împăratului Leon cel Mare, au existat doi boieri care, dacă ar trăi azi, ar fi numiţi escroci. Ei, Galvie şi Candid, fraţi buni fiind, au mers într-o zi să se închine la Ierusalim. Aşa au aflat despre o femeie evreică din Palestina, care avea în custodie cinstita haină a Născătoarei de Dumnezeu. Creştina avea grijă de haină ca de ochii din cap, o tămâia şi aprindea lângă ea multe lumânări.

Fraţii au decis să-i fure femeii preţiosul Acoperământ al Maicii Domnului. Aşa că au făcut o raclă aidoma celei în care se afla cinstitul veşmânt şi s-au întors acasă la femeia respectivă, unde au făcut schimbul de racle: au luat-o pe cea preţioasă şi au pus-o în loc pe cealaltă. Când au ajuns la Constantinopol, au pus-o într-un metoc al lor, numit Vlaherne, încercând astfel să ascundă comoara.

Dar pe locul acela era în permanenţă o lumină puternică, fapt care i-a făcut pe cei doi fraţi să se teamă şi să nu mai ascundă veşmântul. L-au anunţat pe împărat, care a ridicat o biserică şi a aşezat cinstita raclă. Ea se află şi acum acolo şi se spune că-i vindecă pe toţi cei care au probleme de sănătate.

Tot la această dată este pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt al Moldovei. Acesta, fiul voievodului Bogdan al II-lea, s-a născut la Borzeşti şi de mic dădea dovadă de dragoste pentru ţară şi de evlavie pentru Dumnezeu.

S-a urcat pe tron la 12 aprilie 1457 şi a fost unul dintre domnitorii cu cea mai lungă şi măreaţă domnie, aceasta încheindu-se în 1504. Ştefan cel Mare a luptat pentru apărarea creştinătăţii şi, pentru că a considerat că Dumnezeu l-a ajutat în toate biruinţele sale, a ridicat o mulţime de mănăstiri şi biserici, atât pe teritoriul Moldovei, dar şi în Muntenia, Transilvania şi la Muntele Athos.

Era credincios şi un foarte bun creştin, ţinând posturile şi făcând nenumărate fapte de milostenie. Ştefan cel Mare este îngropat la Mănăstirea Putna, al cărui ctitor a fost. La căpătâiul lui arde în permanenţă, ca o recunoaştere a faptului că a fost un mare voievod, o candelă.

Iar noi, azi, ne plecăm pentru o clipă capul, în semn de aducere aminte şi depline aprecieri.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu