Doi mari sărbătoriţi la sfârşit de iunie

A doua jumătate a lui Cireşar este marcată de cel puţin două mari sărbători pentru creştinii ortodocşi: pe 24 ne amintim de Naşterea Cinstitului, Slăvitului Prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, iar pe 29 îi pomenim pe Sfinţii Slăviţi şi întru tot lăudaţi şi mai-mari Apostoli Petru şi Pavel.

Prorocul Ioan, fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei cea stearpă, născut din făgăduinţă, a fost considerat de Hristos cel mai mare dintre toţi cei născuţi din femei. Prorocul a văzut lumina zilei în cetatea Orini, iar numele său, provenit din limba ebraică (Iohanan-Iehohanan), înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit“.

Părinţii săi ajunseseră la bătrâneţe şi nu fuseseră binecuvântaţi cu copii. Degeaba se rugau Zaharia şi Elisabeta lui să devină părinţi. Într-o zi, în vremea împăratului Irod, pe când a intrat în templu să tămâieze, preotului Zaharia i s-a arătat îngerul Domnului. Acesta i-a spus că Dumnezeu i-a ascultat lui şi soţiei sale rugăciunile şi ei vor avea un fecior pe care trebuie să-l numească Ioan. Zaharia n-a crezut şi până în ziua în care acest lucru s-a împlinit a rămas mut.

După ce a crescut, Ioan a decis să trăiască în deşert, nu lângă părinţii lui. Aici el se hrănea cu miere sălbatică şi lăcuste, se îmbrăca cu haine din păr de cămilă şi părea ciudat oamenilor cu care intra în contact. Mai este cunoscut şi ca Înaintemergătorul, pentru că el a „pavat“ drumul lui Iisus, propovăduind şi vestind oamenilor venirea Mântuitorului. La fiecare 24 iunie ne amintim, cum ziceam, de naşterea Prorocului, Înaintemergătorului şi Botezătorului lui Iisus Hristos, Ioan.

La sfârşitul lunii, pe 29, noi, creştinii ortodocşii, îi pomenim pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, doi dintre cei mai importanţi apostoli ai Mântuitorului. Ei au dus cuvântul evanghelic în toate colţurile lumii, l-au propovăduit pe Hristos şi au făcut o mulţime de fapte bune şi măreţe. Sunt sărbătoriţi în acelaşi timp, pentru că amândoi au fost martirizaţi în aceeaşi zi, 29 iunie, anul 67, dar şi pentru că amândoi sunt deopotrivă de importanţi în cadrul Bisericii Ortodoxe, fiind apreciaţi ca „prietenii lui Hristos“. Cei doi au fost nedespărţiţi de Hristos şi, implicit, martori ai minunilor pe care El le-a făcut.

Sfântul Apostol Pavel era iudeu şi se numea, înainte de a se converti, Saul, adică cel dorit. Adevărul este că la început era recunoscut ca un prigonitor al creştinilor. În mod miraculos, Pavel este convertit la creştinism. Întâi, din senin, o lumină puternică l-a învăluit şi n-a mai văzut nimic. Apoi, s-a auzit o voce: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?“ Speriat, el a zis: „Cine eşti Doamne?“ Şi glasul a zis: „Eu sunt Iisus pe care tu îl prigoneşti“.

În calea spre pocăinţă, Pavel a ajuns în Imperiul Roman, unde a parcurs fiecare ţară şi oraş spre a-l propăvădui pe Hristos. Pe 29 iunie, din porunca împăratului Nero, i se taie capul.

Neînţelese, am putea - sau nu - spune că sunt căile Domnului. Pavel devine din cel mai mare duşman al creştinilor, cel mai înfocat apărător al lor.

De altfel, tocmai pentru că au greşit faţă de Iisus şi au căpătat iertarea, cei doi apostoli au devenit ocrotitorii penitenciarelor din România.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu