Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Doamne şi domniţe

Aşezate la răscruce de drumuri, între Răsărit şi Apus, cultura noastră participând deopotrivă la rafinatul gust apusean şi la fastul curţilor bizantine, alianţele înfăptuite de voievozii noştri cu familiile domnitoare ale statelor vecine au legat istoria Principatelor române de istoria altor ţări, înrâurindu-se astfel întreaga noastră viaţă din trecut.

Alianţele maritale

Încă înainte de întemeierea Moldovei, voievodul maramureşean Bogdan de Cuhnea, înnobilat de regele Ungariei cu titlul de comite de Ugoci, se căsătoreşte cu o poloneză catolică. La rândul său, în 1419, Alexandru cel Bun se căsătoreşte cu Rimgaila, sora lui Vitold, mare cneaz al Lituaniei şi vară primară a regelui Poloniei. Catolică înfocată, ea plănuia să-l atragă pe Alexandru la confesiunea ei şi, prin el, întreg poporul. Planul nu i-a reuşit astfel că, doar doi ani mai târziu, ea înaintează Papei o petiţie de divorţ motivând, între altele, şi prin faptul că e rudă de gradul al treilea cu soţul ei.

La 13 decembrie 1421, după pronunţarea divorţului, Alexandru emitea un act prin care îi asigura cneaghinei Rimgaila, „fostei noastre soţii“, o rentă viageră de 600 de galbeni de aur ungureşti, iar pe tot timpul vieţii, târgul Siret cu satele, morile, heleşteele, vămile şi toate veniturile de orice fel. Alianţele maritale, ca să le spunem aşa, continuă: Iliaş, urmaşul lui Alexandru cel Bun, se însoară cu Marinca, cumnată a regelui Vladislav Jagello şi fiică a ducelui Andrei al Lituaniei.

Înrudiri cu despoţi şi ţari

La rândul lor, voievozii munteni îşi vor ţese înrudiri cu despoţii şi ţari ortodocşi ai popoarelor din sud. Voievodul Litovoi îşi va mărita fiica cu regele Milutin al Serbiei, iar Teodora, fiica primului Basarab, se va însoţi cu ţarul Alexandru din Vidin. Fiul ei Stracimir, moştenitorul ţaratului, o va lua în căsătorie pe Ana, fiica voievodului Nicolae Alexandru Basarab. O altă fiică a acestuia va deveni regină a Serbiei prin mariajul ei cu Ştefan Uroş, cneazul sârbesc. Cea de a treia fată a lui Nicolae Alexandru Vodă va lua de bărbat pe ducele Vladislav de Opolia, palatinul Ungariei, iar cu fiica lui Ştefan, regele Bosniei, se va însura Vladislav Voievod. Radu I va lua ca soţie pe Calinichia din neamul împăraţilor Paleologi, iar Dan I se va căsători cu domniţa lui Vuk Brancovici, regele Serbiei.

Destinul tragic al unei prinţese

Ştefan cel Mare a fost căsătorit de trei ori. Prima sa soţie, Evdochia, a fost sora cneazului Simion Olekovici din Kiev. După moartea Evdochiei, în 1467, domnitorul o ia ca soţie pe Maria de Mangop, de neam împărătesc, înrudită cu foştii stăpânitori ai Bizanţului. Familia ei stăpânea ţinutul Mangop din Crimeia. Cea de a treia soţie a marelui voievod a fost munteanca Maria, fiica lui Radu cel Frumos, surprinsă cu mama ei, la Bucureşti, în 1473, de armata moldovenească şi din acest motiv trebuind să-l însoţească pe învingătorul tatălui ei la Suceava.

Din prima căsătorie, voievodul moldovean a avut-o pe Olena, care s-a căsătorit, la 6 ianuarie 1483, la Moscova, cu Ivan, fiul marelui cneaz Ivan al III-lea, supranumit cel Groaznic. Scriitorul ieşean Ion Muscalu, printr-o documentare minuţioasă în arhivele ruseşti, a descris într-o carte viaţa nefericitei prinţese. Olena a avut un fiu, Dimitrie, care trebuia să urmeze la scaun părintelui său. Rămasă singură după moartea înainte de vreme a soţului ei, Olena a trebuit să lupte cu intrigile soacrei sale Sofia, care a vrut ca tronul să revină celui de al doilea fiu al său, Vasili. Deşi recunoscut şi proclamat în mod solemn de către Ivan al III-lea ca urmaş al său la tron, Dimitrie şi Olena nu rezistă maşinaţiunilor de la curte şi sunt închişi într-o citadelă.

Aflând de soarta lor, Ştefan, acum bătrân şi bolnav, îl întreabă pe hanul de la Crâm: „Răspunde-mi: va fi despoiat marele cneaz pe nepotul meu de marea cnejie a Moscovei şi va fi dat-o fiului său Vasili?“ La câteva luni după moartea voievodului moldovean, şi fiica sa Olena îşi sfârşeşte zilele în închisoare, iar la 14 ianuarie 1509 închide ochii şi Dimitrie. Însoţirile acestea vor continua până târziu: doamnele lui Neagoe Basarab şi a lui Petru Rareş vor fi sârboaice, fiice şi nepoate de despoţi etc, întărind astfel legăturile cu familiile domnitoare din această parte a Europei şi făurind alianţe împotriva duşmanului comun – Imperiul Otoman.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 11, 1-15 IUNIE 2010

Vizualizari: 884



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI