Distorsiuni în acordarea plăţilor la hectar: cauze şi efecte

La un an de la aderarea României la Uniunea Europeană, agricultura se confruntă cu probleme extrem de complexe privitoare la plăţile pe suprafaţă provenite din fondurile europene.

Suprafaţa agricolă negociată de România a fost de 8.716.370 ha, iar alocaţia financiară aferentă a fost de 440.635.000 euro.

Suprafaţa determinată ca fiind eligibilă pentru plată, după finalizarea controalelor ce au vizat supradeclarările parcelelor şi introducerea acestor date în Sistemul Integrat de Administrare şi Control (SIPA), a fost mai mare cu aproximativ 200.000 ha faţă de cea negociată. Pentru încadrarea în alocaţia financiară s-a aplicat un coeficient de reducere unic pentru toţi fermierii beneficiari de subvenţii europene.

Diferenţa de suprafaţă poate reprezenta un semnal de alarmă pentru cel care dă banul, dar şi suspiciunea că ceva nu funcţionează în complicatul mecanism de subvenţionare.
Supradeclarările parcelelor au cauze obiective, fiind generate de identificarea greşită a parcelelor în blocurile fizice. Fermierii erau obişnuiţi în anii trecuţi cu noţiunea de tarla, iar identificarea în blocurile fizice plasate pe o hartă făcută din avion sau din satelit a reprezentat ceva nemaiîntâlnit.

La controalele efectuate pe teren, măsurătorile au arătat că suprafeţele nu corespund cu cele prezentate de către fermier prin actele de proprietate. S-au depus mai multe cereri pe aceeaşi parcelă, atât de către arendator cât şi de către arendaş, ştiind faptul că numai cel care lucrează pământul primeşte subvenţie. Au existat extrem de multe litigii rezolvabile doar în instanţă care, împreună cu cele arătate mai sus, au atras sancţiuni, parcelele fiind excluse de la plată.

Pe termen lung, există posibilitatea de eliminare a supradeclarărilor prin acţiunea de introducere a suprafeţelor de pe întreg teritoriul ţării în sistemul naţional de referinţă, de către Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI). La solicitarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), fermierul poate prezenta acte cu suprafeţe corect măsurate şi identificabile pe teren. În cazul unor conflicte de supradeclarare, inspectorii pot lua decizii rapide pe fiecare caz în parte, în conformitate cu reglementările comunitare.

Ca să ne facem o idee, rata de eroare la supradeclarări în România a fost de peste 15% în 2007, din totalul dosarelor de solicitare de subvenţie, faţă de 2% cât este media în statele membre ale Uniunii Europene.

Pe termen scurt, există posibilitatea conectării la reţeaua Intranet a unor camere de luat vederi cu un soft şi hard specializate, în fiecare centru local al APIA, care să citească prin expunere hărţile pe care fermierii îşi identifică parcelele. Noul pachet informatic poate identifica on-line doi fermieri aflaţi în locaţii diferite în ţară, care depun aceeaşi declaraţie pe o singură parcelă. Dosarele celor doi aflaţi în conflict de supradeclarare se pot rezolva până la sfârşitul perioadei de depunere a cererilor de subvenţie.

O minimă investiţie în soluţia prezentată mai sus ar aduce economii importante agenţiei APIA. Din aproximativ 1.240.000 de cereri de subvenţie, cât au fost depuse în 2007, s-au identificat în jur de 140.000 de blocuri fizice supradeclarate, ce au corespuns unui număr de circa 550.000 de parcele şi în care au fost implicaţi aproximativ 445.000 de fermieri.

Aceşti fermieri au fost invitaţi pentru a depune cererea de subvenţie, iar apoi rechemaţi pentru rezolvarea conflictelor de supradeclarare. În spatele acestei acţiuni au stat alte mii de ore de muncă, cheltuieli impresionante şi decalarea datelor de emitere a deciziilor de plată.

În anul 2008 supradeclarările au scăzut ca număr, dar problema a rămas nerezolvată.

Antoniu Poienaru
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2009
Cu fonduri SAPARD
O importantă investiţie în judeţul Vaslui

În urmă cu 17 ani, inginerul Gheorghe Safir, şef de secţie la Rulmenţi-Bârlad, s-a hotărât să revină în satul natal, Delenii Vasluiului, ca... muncitor la o veche moară pe care părinţii săi o primiseră înapoi. Şi cum nu avea ce face cu uiumul, la sugestia unui prieten, inginer zootehnist, a început să crească păsări. Începutul a fost făcut cu 250 de găini ouătoare şi 1.500 de pui. A fost, spune zâmbind inginerul Safir, începutul unei aventuri care, după ani de muncă, s-a transformat în societatea comercială SAFIR SRL de astăzi.

– Conduceţi una dintre marile unităţi economice de creştere şi industrializare a cărnii de pasăre de pe cuprinsul Moldovei...

– Aşa este. La ora actuală, SC Safir SRL înseamnă un modern abator cu capacitatea de 4.000 de capete pe oră şi cu contracte încheiate cu marile magazine. Pot spune că brand-ul „Deliciosul de Vaslui“ este cunoscut în întreaga ţară. Mai înseamnă o fermă de creştere a păsărilor cu o capacitate de 420 mii de capete pe serie, aflată acum în plină modernizare şi, ceea ce este important, am reuşit să înfiinţăm o asociaţie a crescătorilor de păsări din judeţul Vaslui.

Organizaţia pune acum la îndemâna consumatorilor 1,3 milioane de păsări pe serie. Odată cu noi au crescut şi oamenii. De la doi lucrători, în urmă cu 15 ani, colectivul numără acum 240 de oameni. În aceştia am investit, în pregătirea celor de pe fluxul de producţie cât şi a celor care ne reprezintă la târguri şi alte manifestări din ţară şi de peste hotare.

Am avut marea şansă să facem toate acestea cu bani europeni. Am descoperit, ca să spun aşa, Programul SAPARD, am făcut toate demersurile şi am reuşit să obţinem pentru modernizarea abatorului un proiect în valoare de 300 mii de euro. Era puţin, aveam nevoie de utilaje performante, astfel încât am reuşit să obţinem un al doilea proiect SAPARD, de data aceasta de 1,3 milioane euro. Rezultatul? O unitate de producţie printre cele mai moderne din ţară, care răspunde tuturor exigenţelor impuse de Uniunea Europeană. De altfel, din 20 ianuarie 2007 am obţinut ştampila de export, ceea ce dă posibilitatea să trimitem „Deliciosul de Vaslui“ pe toate pieţele comunităţii europene.

– Fără îndoială există, chiar dacă, prin forţa lucrurilor, banii pe care îi aşteptam la sfârşitul anului 2007 au ajuns destul de târziu. Cu toate acestea, am reuşit să executăm unele modernizări şi automatizări în abator în vederea reducerii forţei de muncă.
Începem, de asemenea, construirea unei fabrici de făinuri proteice. Asta înseamnă, în primul rând, protecţia mediului şi o substanţială economie, nemaifiind să transportăm deşeurile de abator la unităţile PROTAN din diferite colţuri ale ţării.

Sigur, mai avem proiecte după succesul pe care l-am avut cu utilizarea fondurilor SAPARD şi suntem cu ochii pe fondurile structurale.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu