Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Din sat s-a întrupat vedeta…

Ion Voiculescu, înger păzitor la curtea sportului rege

Opt decenii de iubire pentru zeul fotbal. Aşa s-ar putea descrie în vorbe neornate povestea celui pe care apropiaţii l-au numit dintotdeauna „Ţop“. Faimosul portar al roş-albaştrilor a debutat în vremea inocenţei fotbalului, adică prin anii ’37-’38.

De la echipa lui Mociorniţa, sub drapelul CCA-ului

După ucenicia la Olimpia, Ion Voinescu a trecut la echipa patronată de Dumitru Mociorniţa – „Carmen Bucureşti“ –, după ce a mai activat şi la alte echipe. În noiembrie 1951, Voinescu a făcut pasul cel mare la CCA. Peste numai o săptămână, antrenorul de atunci al CCA-ului, Ronnay, îi dădea credit, introducându-l în primul unsprezece ce avea să dispute finala Cupei României cu faimoasa Flamura Roşie Arad. Şi instinctul lui Ronnay n-a dat greş, CCA-ul cu Voinescu între „buturi“ s-a impus cu 3 -1. Era primul mare succes al carierei lui Ion Voinescu.

Toma, rival şi prieten

Deşi evoluţiile constant bune l-au propulsat rapid pe „Ţop“ şi în echipa naţională, venerabilul portar din deceniul şase n-a fost tot timpul „senator de drept“ la clubul din Ghencea. Transferul lui Costică Toma la CCA a generat o extraordinară rivalitate pe post, intens mediatizată de presa vremii, dar şi extrem de benefică pentru roş-albaştri. „Când a venit el la echipă, în 1952, a început concurenţa noastră. Acest lucru a dat calitate postului de portar la CCA. Au fost momente când a fost preferat el, pentru că era un portar sobru şi solid. Avea vreo 70-75 de kilograme, pe când eu aveam 56. Cred că astăzi, cu statura asta, aş fi făcut popice, nu fotbal. Toma era preferat pentru meciurile în deplasare, eu la cele de acasă. Imediat am ajuns amândoi la Naţională. Eram atunci cei mai buni portari din ţară.“

Lipici la accidentări, nu şi la rentă

De-a lungul carierei, „Ţop“ Voinescu a contabilizat multe accidentări, unele extrem de grave. Una dintre acestea s-a consemnat în 1955 când, la un amical al Naţionalei, portarul născut la Valea Dragului a făcut o comoţie cerebrală. „Accidentările erau dese, iar eu am fost de multe ori inconştient ca să mă expun riscurilor“.

N-a fost singurul episod nefericit al carierei. Au urmat o fractură de coloană care l-a dus la un pas de paralizie, o fisură de coloană, o nouă comoţie, o fractură de claviculă şi multe altele. „Niciodată nu aşteptam să se vindece complet“. Atitudinea curajoasă de la care n-a făcut nicicând rabat pe teren i-a adus nenumărate accidentări, nu însă şi o rentă la finele carierei. „N-am îndeplinit nu ştiu ce baremuri de performanţă“, a sunat palida explicaţie reprodusă de marele portar al României din anii ’60.

Iordache, favoritul lui „Ţop“

Din toată pleiada de portari pe care i-a avut clubul la care a cunoscut gloria, Ion Voinescu l-a apreciat cel mai mult pe Vasile Iordache. „A fost cel mai valoros“, a spus portarul de legendă al CCA-ului. „Ţop“ a avut cuvinte de laudă şi pentru eroul Stelei din finala de vis de la Sevilla, Duckadam, dar şi pentru Stângaciu, Lung sau Gherasim.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2009

Vizualizari: 715



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI