Din sat s-a întrupat vedeta… Georgeta Andrunache

• Data şi locul naşterii: 14 aprilie 1976, la Botoşani
• Înălţime/greutate: 1.77 cm, 73 kg.
• Club: CS Dinamo Bucureşti
Palmares:
• 2000 - JO Sydney - aur în proba de 8+1 şi 2 rame fără cârmaci
• 2004 - JO Atena - aur în proba de 8+1 şi 2 rame fără cârmaci
• 2008 - JO Beijing - aur în proba de 2 rame fără cârmaci
• A cucerit 23 de medalii (17 de aur, 5 de argint şi una de bronz) la campionate mondiale, olimpiade şi cupe mondiale
• Este înca a doua în topul celor mai bune canotoare în activitate, după nemţoaica Kathrin Boron
• Deţine alături de Viorica Susanu recordul mondial, încă în vigoare în proba de 2 rame fără cârmaci cu timpul de 6 minute şi 53.80 secunde, stabilit în 2002 la Campionatele Mondiale
• S-a retras din activitate după Olimpiada de la Atena însă a revenit asupra deciziei în ianuarie 2007
• Studii: absolventă a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport „Spiru Haret“.

Povestea succesului portdrapelului delegaţiei României la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing a început cu mai bine de 15 ani în urmă, când caravana căutătorilor de talente în sportul cu rame a poposit şi în Dracşani - un sătuc moldav scăldat de ape. Intuind potenţialul fetei, antrenoarea a inclus-o imediat în lotul ce avea să demareze antrenamentele la Bucureşti.

Dacă viitoarei mari campioane i-a surâs de la bun început ideea, părinţii şi-au dat cu greu acceptul ca fiica lor cea mare să plece în Capitală. „Cam pe la 15 ani se începe canotajul. Părinţii nu au fost iniţial de acord. Nu aveam nici vârsta potrivită şi nu eram nici în parametri pentru canotaj. Antrenoarea a insistat foarte mult, probabil a văzut ea ceva. Se făcuse deja grupa de 18 fete care plecaseră din Botoşani.

Pentru că am convins-o mai greu pe mama, eu m-am dus singură, mai târziu. Era o ocazie de face ceva în vacanţa de iarnă. Mama s-a lăsat convinsă numai cu condiţia să n-o fac de râs, iar antrenoarei i-a atras atenţia că răspunde de mine“, a rememorat Georgeta Andrunache.

După sosirea în Capitală şi înregimentarea la clubul Dinamo, Georgeta Andrunache a început iniţierea în tainele canotajului, intuind că drumul spre glorie implică invariabil o muncă titanică. Nu voia să înşele aşteptările. Mai mult, încetul cu încetul, în mintea fetei de ţărani simpli, se cuibărea un vis - titlul olimpic – pentru care ar fi dat orice.

„Medalia aia de aur merită orice sacrificiu. Te pregăteşti timp de 4 ani pentru ea, dacă luăm în considerare că facem 35-40 km/zi x 6 zile x 11 luni, nu ştiu cât ar da. Fiecare centimetru vâslit, fiecare milimetru de execuţie, fiecare poziţie în barca de doi sau de opt contează la rezultatul final.

Pentru medalie trebuie să trag un milimetru mai sus de ramă, să mă ghemuiesc un centimetru mai mult, să fiu în perfectă sincronizare cu colega din faţă şi/sau din spatele meu. De afară nu se vede cât de greu este, însă pentru noi efortul este maxim şi după o cursă rămâi cu picioarele, mâinile şi spatele blocate, nu-ţi mai poţi controla respiraţia şi de multe ori nici nu ştii pe ce loc ai trecut linia de finish“, declara cvintupla campioană olimpică.

Munca şi îndrăzneala de a visa i-au fost pe deplin răsplătite. În 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney, botoşăneanca reuşea să cucerească două medalii de aur în proba de 8+1 şi 2 rame fără cârmaci. Patru ani mai târziu, la Atena, Georgeta reuşea o performanţă similară celei de la Sydney, pentru ca anul trecut, la Beijing, să-şi adjudece un aur în proba de 2 rame fără cârmaci şi un bronz în proba regină, 8+1.

Cu cele cinci medalii de aur obţinute la Jocurile Olimpice, Georgeta Andrunache egalează performanţele a două legende ale sportului românesc: Nadia Comăneci şi Elisabeta Lipă.

După ediţia 2008 a Jocurilor Olimpice, Georgeta Andrunache şi-a anunţat retragerea din activitate. Pentru a doua oară în prodigioasa-i carieră simţea că se află la un capăt de drum. „După Beijing am stat mai mult pe acasă. Am trăit bucuria să-l duc pe Ştefan (n.r. fiul ei de trei ani) la grădiniţă. Puţini înţeleg cât este de dur să faci performanţă şi să fii departe de familie. Mă bucur pentru ce am realizat în sport, însă copilul mi-a lipsit mult în ultimii ani. Oricum, îmi mai doresc un copil“.

Şi în plan profesional apele sunt limpezi pentru marea campioană. Din ianuarie este pregătită să-şi înceapă munca la clubul Dinamo şi să-şi ia în serios atribuţiile de membru în Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Nici studiul nu este ignorat, campioana pregătindu-şi lucrarea de doctorat în managementul sportiv.

Chiar dacă şi-a anunţat retragerea din activitatea competiţională, Georgeta Andrunache nu a exclus varianta revenirii şi implicit a participării la Jocurile Olimpice de la Londra. Pentru aceasta a pus însă o condiţie pe care a exprimat-o şi în cadrul întâlnirii de la Palatul Victoria cu fostul prim-ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu: realizarea unei piste olimpice de canotaj şi în România.

„Elisabeta Lipă a spus în 2004 că, dacă se face pistă olimpică, va concura la Beijing. Eu, dacă se face pistă olimpică, mă întorc pentru Londra. Promit. Dar dacă nu se face pista asta, nu. Nu mai există ceva care să mă motiveze. Am ajuns la cinci medalii de aur la Olimpiadă, cinci la mondiale, orgoliul îmi este şi el mulţumit. Îmi ajunge. Nu merită să-mi mai las copilul acasă“, a conchis multipla campioană olimpică şi mondială.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu